6 definiții pentru desfăcut (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desfăcut2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvp) dis~ / Pl: ~uți, ~e / E: desface] 1 Care a fost făcut să revină la starea anterioară. 2 Deznodat2. 3 (D. nasturi, cheutori) Descheiat2. 4 (D. păr împletit, aranjat) Despletit2. 5 (D. obiecte îndoite, împăturite, strânse) Despăturit2. 6 (D. pat) Care este pregătit pentru dormit. 7 (Pex; d. așternut) Deranjat2. 8 (D. un întreg) Descompus în părțile sale componente. 9 (Chm; înv) Dizolvat2. 10 (Glg) Așezat într-o anumită ordine. 11 (D. un contract, un angajament) Care nu mai este valabil. 12 (D. om) Dezlegat de un angajament, de o promisiune etc. 13 (Pop; d. stână) Care și-a încetat activitatea. 14 (Pop; d. oi) Care au revenit la proprietar, după încetarea activității stânii. 15 (Îvp; în practicile bazate pe superstiții) Care este scos de sub efectul unui blestem, farmec, vrăji etc. 16 Care este deplasat în alt loc. 17 Care este desprins, rupt, scos din locul în care este fixat sau prins. 18 (D. un obiect) Care este deschis prin tăiere, despicare, ridicarea capacului etc. 19 (D. ființe) Disecat. 20 (Pop; d. țesături) Destrămat. 21 (D. uși, ferestre) Deschis (pentru a permite accesul). 22 (Prc; d. încuietori, lacăte) Descuiat2. 23 (Fam; d. cărți) Deschis la o anumită pagină. 24 (D. flori) Deschis. 25 (Mun; Olt; d. ființe) Dezvoltat2 (frumos). 26 (Îvr; d. persoane) Care este sincer. 27 (Pop; d. știuleții de porumb) Depănușat. 28 (D. boabele de fasole) Dezghiocat din păstaie. 29-30 (Fam; d. anumite fructe) Descojit (și împărțit în felii). 31 (Înv; d. învelișuri dure) Spart. 32 (Mtp; d. pământ, cer, apă) Despicat2. 33 (D. oameni) Desprins, dintr-o îmbrățișare, luptă, încleștare). 34 (D. oameni) Care a ieșit dintr-un grup, o mulțime etc. 35 (Rar; d. oameni) Care este înstrăinat sufletește. 36 (Rar; d. oameni) Care a rupt legăturile. 37 (Pex) Care s-a debarasat de cineva. 38 (Fig) Eliberat2. 39 (D. un animal legat) Dezlegat2. 40 (D. un animal înhămat) Deshămat. 41 (Rar) Care își are originea în... 42 (D. căi de acces, ape curgătoare) Care începe din... 43 (D. căi de acces, ape curgătoare) Care pornesc dintr-un întreg în două sau mai multe direcții. 44 Care se întinde pe toată lungimea sau suprafața Si: desfășurat. 45 (D. priveliști din natură) Înfățișat înaintea ochilor. 46 (Îvr; d. grupuri organizate) Care este risipit în mai multe direcții. 47 (Pex) Desființat2. 48 (D. nori, negură) Risipit. 49 (Fig) Ieșit la iveală din întregul în care se află Si: conturat, deslușit, desprins. 50 (Olt; Mun; d. oameni) Dezmeticit. 51 (Reg; îe) ~ din somn Trezit din somn. 52 (Reg) Care se descurcă. 53 (Înv) Lămurit2. 54 (Înv) Rezolvat2. 55 (Îvr) Arătat2. 56 (D. părți ale corpului) Care nu mai este împreunat sau strâns. 57 (D. gură) Care are buzele sau fălcile depărtate unele de altele (pentru a vorbi, a râde, a mânca). 58 (D. pleoape) Ridicate pentru a descoperi ochiul. 59 (Fam; îe) Cu pieptul ~ Curajos. 60 (D. mărfuri, bunuri materiale) Vândut. 61 (D. un material) De care s-a debarasat prin concesionare, lichidare. 62 Expus spre vânzare Si: etalat. 63 (Înv; d. o poliță, un cont etc.) Achitat2. 64 (Îrg; d. oameni) Achitat de o datorie.

DESFĂCÚT2, -Ă, desfăcuți, -te, adj. 1. (Despre obiecte formând un tot) Descompus, desprins (în bucăți); răsfirat, împrăștiat, demontat. 2. (Jur.) Anulat. 3. (Despre haine) Descheiat, dezlegat. ♦ (Despre scrisori, pachete etc.) Deschis. – V. desface.

DESFĂCÚT2, -Ă, desfăcuți, -te, adj. 1. (Despre obiecte formând un tot) Descompus, desprins (în bucăți); răsfirat, împrăștiat, demontat. 2. (Jur.) Anulat. 3. (Despre haine) Descheiat, dezlegat. ♦ (Despre scrisori, pachete etc.) Deschis. – V. desface.

DESFĂCÚT2, -Ă, desfăcuți, -te, adj. 1. (Despre obiecte formînd un tot) Descompus, desprins, destrămat, răsfirat, împrăștiat; demontat. Bicicleta a stat o săptămînă desfăcută.Ea-ntr-un suflet vine Cu părul desfăcut La mine. TOPÎRCEANU, B. 34. 2. (Jur.; despre învoieli scrise sau verbale) Anulat. Tribunalul a declarat căsătoria desfăcută. 3. (Despre haine) Descheiat, dezlegat. Cu fidarul desfăcut. ♦ (Despre o scrisoare,un pachet, un lacăt etc.) Deschis. O scrisoare desfăcută. 4. Vîndut. Marfă desfăcută.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESFĂCÚT adj. 1. despăturit, dezdoit. (Un șervet ~.) 2. v. desfășurat. 3. v. deschis. 4. v. dezlegat. 5. v. despletit. 6. v. dezlipit. 7. demontat. (O piesă ~.) 8. destrămat, deșirat. (O țesătură ~.) 9. desfășurat, întins, răsfirat. (Cu aripile ~.) 10. v. depărtat. 11. crăpat, deschis, plesnit. (Boboc, mugur ~.) 12. v. reziliat.

DESFĂCUT adj. 1. despăturit, dezdoit. (Un șervet ~.) 2. desfășurat. (Un fir ~.) 3. deschis. (Scrisoare ~). 4. dezlegat. (Un pachet ~.) 5. despletit. (Cu părul ~.) 6. desprins, dezlipit. (Un element ~ dintr-un ansamblu.) 7. demontat. (O piesă ~.) 8. destrămat, deșirat. (O țesătură ~.) 9. desfășurat, întins. (Cu aripile ~.) 10. depărtat, rășchirat. (Cu picioarele ~.) 11. crăpat, deschis, plesnit. (Boboc, mugur ~.) 12. (JUR.) anulat, reziliat. (Contract ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

desfăcut la brăcinari expr. care provoacă (pe cineva) la o competiție.

Intrare: desfăcut (adj.)
desfăcut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desfăcut
  • desfăcutul
  • desfăcutu‑
  • desfăcu
  • desfăcuta
plural
  • desfăcuți
  • desfăcuții
  • desfăcute
  • desfăcutele
genitiv-dativ singular
  • desfăcut
  • desfăcutului
  • desfăcute
  • desfăcutei
plural
  • desfăcuți
  • desfăcuților
  • desfăcute
  • desfăcutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desfăcut (adj.)

etimologie:

  • vezi desface
    surse: DEX '09 DEX '98