4 definiții pentru descățare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
descáț, a -ățá v. tr. (ca și a-caț). Trans. (Agrb. Înt. 114). Desprind.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
descățá V. descaț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
descăța, descăț, vb. tranz., refl. – (reg.) A (se) desface, a (se) despărți: „Da-oi slujbe la popa / Să mă pot eu descăța” (Papahagi, 1925: 264). – Cuv. autohton (Russu); din des- + (a)căța (< cață „băț cu cârlig”).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: descățare
descățare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||