12 definiții pentru descendent (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCENDÉNT, -Ă, descendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care coboară; coborâtor. 2. S. m. și f. Persoană care coboară din..., care se trage din...; urmaș. – Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis.

DESCENDÉNT, -Ă, descendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care coboară; coborâtor. 2. S. m. și f. Persoană care coboară din..., care se trage din...; urmaș. – Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis.

descendént, ~ă [At: MARIN, F. 156 / V: (înv) ~dánt, ~dínte sm, descindínte sm, desten~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr descendant, lat descendens, -ntis] 1 a Care coboară Si: coborâtor, (liv) descensiv. 2 smf Urmaș.

DESCENDÉNT2, -Ă, descendenți, -te, s. m. și f. Cel care se trage din..., coborîtor din...; urmaș. [La unele insecte] asistăm la cele mai minuțioase precauțiuni... pentru ca părinții să asigure descendenților un adăpost higienic. C. PETRESCU, Î. I 14.

DESCENDÉNT, -Ă adj. Care coboară, coborâtor; descensiv. // s.m. și f. Urmaș. [Cf. fr. descendant, lat. descendens].

DESCENDÉNT, -Ă I. adj. care coboară; descensiv. ♦ nod ~ = unul dintre cele două puncte în care planul orbitei unei planete taie planul eclipticii. II. s. m. f. urmaș. III. s. n. (astrol.) semn zodiacal reprezentând punctul opus ascendentului (III, 2). (< fr. descendant, lat. descendens)

DESCENDÉNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care descinde (dintr-un anumit neam sau dintr-o anumită familie); rudă în linie directă; coborâtor; urmaș. /<fr. descendant, lat. descendens, ~ntis

descendent a. care descinde. ║ m. cel ce se trage din: descendenții Romanilor.

*descendént, -ă adj. (lat. descéndens -éntis). Care descinde, scoborîtor: mers descendent. Linie descendentă (în rudenie), posteritate, urmașiĭ cuĭva. Subst. Urmaș, care-șĭ trage originea din cineva: Româniĭ îs descendențĭ aĭ Romanilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descendént adj. m., s. m., pl. descendénți; adj. f., s. f. descendéntă, pl. descendénte

descendént adj. m., s. m., pl. descendénți; f. sg. descendéntă, pl. descendénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCENDÉNT s., adj. 1. s. v. urmaș. 2. s. pl. v. posteritate. 3. adj. v. coborâtor.

DESCENDENT s., adj. 1. s. coborîtor, odraslă, progenitură, scoborîtor, urmaș, viță, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv. și reg.) rămășiță, (prin Transilv.) porodiță, (înv.) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (~ de domn.) 2. s. pl. posteritate, urmași (pl.), (înv.) mărădic. 3. adj. (FON.) coborîtor, scoborîtor. (Diftong ~.)

Intrare: descendent (s.m.)
descendent2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descendent
  • descendentul
  • descendentu‑
plural
  • descendenți
  • descendenții
genitiv-dativ singular
  • descendent
  • descendentului
plural
  • descendenți
  • descendenților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descendent, -ă (persoană) descendent descendentă

  • 1. Persoană care coboară din..., care se trage din...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: urmaș, -ă un exemplu
    exemple
    • [La unele insecte] asistăm la cele mai minuțioase precauțiuni... pentru ca părinții să asigure descendenților un adăpost higienic. C. PETRESCU, Î. I 14.
      surse: DLRLC

etimologie: