descărcare sf [At: DRĂGHICI, R. 245/15 / Pl: ~cări / E: descărca] 1 Luare, coborâre, scoatere a încărcăturii din vehiculul de transport pentru golirea acestuia Si: descărcat¹ (1), descărcătură (1). 2 Declanșare a unei arme de foc Si: descărcat¹, descărcătură (2). 3 Zgomot produs de declanșarea unei arme de foc Si: descărcat¹ (3), descărcătură (3). 4 Eliberare de o povară Si: descărcat¹ (4), descărcătură (4). 5 (Înv) Plasare. 6 Proces de înlăturare totală sau parțială a forțelor exterioare care acționează asupra unui corp solid, a unui sistem tehnic și care au produs în prealabil deformații Si: descărcat¹ (6). 7 (Fig) Eliberare de o sarcină Si: descărcat¹ (7). 8 Pierdere (totală sau parțială) de sarcină electrică Si: descărcat¹ (8). 9 (Șîs ~ electrică, ~ de electricitate, ~ luminoasă, ~ atmosferică) Fenomen atmosferic produs prin descărcare Si: descărcat¹ (9). 10 Constatare oficială a corectitudinii unei gestiuni Si: descărcat¹ (10). 11 (Rar) Revărsare. 12 Manifestare violentă Si: descărcat¹ (12). 13 Respectare. 14 Justificare. 15 Scutire de pedeapsă Si: descărcat¹ (15). 16 Creditare. 17 (Rar) Debarcare. 18 (Îvr) Navigare. 19 Scoatere a încărcăturii dintr-o armă de foc Si: descărcat¹ (19). 20 Consumare a energiei înmagazinate de un acumulator Si: descărcat¹ (20). 21 Predare. 22 Ușurare de o vină, de un păcat etc. Si: descărcat¹ (22).

DESCĂRCARE, descărcări, s. f. Acțiunea de a (se) descărca și rezultatul ei. 1. Deșertare, golire a unui vehicul de conținutul lui; coborîrea poverilor aflate într-un vehicul. Descărcarea vagonului. ▭ În opinteala cu descărcarea sacilor, unul din ei, mai greu, îl face să șovăiască. MACEDONSKI, O. III 31. 2.Suprimare sau micșorare a forțelor care se exercită asupra unei piese, a unei construcții etc. 3. Declanșarea unei arme de foc. 4. Pierdere (totală sau parțială) a sarcinii electrice a unui corp. Descărcarea unui condensator. ♦ Manifestare electrică produsă în atmosferă. Fierbeau văzduhurile și cerurile clocoteau subt descărcările zguduitoare ale tunetelor. HOGAȘ, M. N. 176. 5. Fig. Izbucnire, dezlănțuire a unei stări sufletești sau nervoase. Numai durerea acută i-ar da reflexele descărcării necesare, descărcării nervoase. CAMIL PETRESCU, T. III 205. Nimeni n-a ajuns la această fericită descărcare de emoții, în versuri de o structură de bronz. VLAHUȚĂ, O. A. 396. 6. (Contabilitate) Constatarea corectitudinii unei gestiuni și eliberarea gestionarului de orice imputare.

DESCĂRCARE ~ări f. v. A DESCĂRCA și A SE DESCĂRCA. ◊ ~ electrică fenomen constând în micșorarea sau în pierderea capacității electrice a unui corp ~ări atmosferice fenomene electrice produse în atmosferă. /v. a descărca

descărcare s. f., g.-d. art. descărcării; pl. descărcări

descărcare s. f., g.-d. art. descărcării; pl. descărcări

descărcare s. f., g.-d. art. descărcării; pl. descărcări

DESCĂRCARE s. 1. descărcat, deșertare, deșertat, golire, golit. (~ conținutului unei roabe.) 2. tragere, (înv. și pop.) slobozire. (~ pistolului.)

DESCĂRCARE s. 1. descărcat, deșertare, deșertat, golire, golit. (~ conținutului unei roabe.) 2. tragere, (înv. și pop.) slobozire. (~ pistolului.)

Descărcare ≠ încărcare