2 definiții pentru desant (pl. desanți)

desánt smn [At: DN3 / Pl: ~uri și ~nți / E: eg descent, fr descente] Trupe transportate pe calea aerului, pe mare sau pe tancuri și lansate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă în folosul trupelor de uscat.

DESÁNT s.n. Trupe transportate pe calea aerului, pe mare sau pe tancuri și lansate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă în folosul trupelor de uscat. [Pl. -nturi, (s.m.) -nți. / < fr. descente, engl. descent].

Intrare: desant (pl. desanți)
desant (pl. desanți)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desant desantul
plural desanți desanții
genitiv-dativ singular desant desantului
plural desanți desanților
vocativ singular
plural