9 definiții pentru degețel (deget)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEGEȚÉL, degețele, s. n. I. Diminutiv al lui deget. II. (Bot.) 1. Degetar (2). 2. Compus: degețel-roșu = plantă erbacee foarte veninoasă, cu flori roșii-purpurii în formă de tub, din care se extrage digitalina, un puternic tonic cardiovascular (Digitalis purpurea).Deget + suf. -el.

degețél [At: CANTEMIR, I. I. I, 138 / V: (reg) ~giț~, digiț~ / Pl: ~e sn, ~ei sm / E: deget + -el] 1-8 sn (Șhp) Deget (1, 57-58,61) (mic) Si: (înv) degetaș (1-8), (pop) degetuț (1-8). 9 sm (Reg) Fel de gogoși crestate pe margine. 10 sm (Reg) Fel de mâncare nedefinită mai îndeaproape. 11 sn (Bot; șîc ~-roșu) Plantă erbacee bienală din familia scrofulariaceelor, înaltă de 30-100 cm, cu corola florilor tubulară, de culoare roșie-purpurie, din care se extrage digitalina, un puternic tonic cardiovascular (Digitalis purpurea) Si: digitală, (pop) degetariță (2), (reg) degetărel-roșu (3), degetăruș (3), degetăruț (3), deget-roșu (67), năpârstocel, țâța-oii. 12 sn (Bot; șîc ~-de-pădure) Degetar (3). 13 sn (Bot; șîc ~-lânos) Cuceniță (Digitalis lanata). 14 sn (Bot; reg) Planta Primula columnae. 15 sn (Bot) Dedițel (2) (Pulsalilla montana). 16 sn (Bot; reg) Degetăruț (1). 17 sn (Bot; reg) Varietate de ciupercă comestibilă nedefinită mai îndeaproape.

DEGEȚÉL, degețele, s. n. I. Diminutiv al lui deget. II. 1. (Bot.) Degetar (2). 2. Compus: degețel-roșu = plantă erbacee foarte veninoasă, cu flori roșii-purpurii în formă de tub, din care se extrage digitalina, un puternic tonic cardiovascular (Digitalis purpurea).Deget + suf. -el.

DEGEȚÉL, degețele, s. n. I. Diminutiv al lui deget. Își mușca fata acum degețelele mămucuței și ale tătucuței de ciudă și de rușine, dar n-avea ce face. CREANGĂ, P. 294. Lăsa un moment degețelele ei dulci în mînile lui. EMINESCU, N. 74. II. (Bot.) 1. Degetar (2). 2. Compus: degețel-roșu = plantă erbacee foarte veninoasă, cu flori roșii-purpurii, din care se extrage digitalina (Digitalis purpurea).

degețél n., pl., e. Deget mic. S.m., pl. eĭ. Digitală. Pl. Vest (degețeĭ). Gogoșĭ care, în loc să fie tăĭate cu gura paharuluĭ, îs tăĭate cu cuțitu și-s crestate pe marginĭ (ca niște „degete”). V. nalangîtă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

degețél s. n., pl. degețéle

degețél s. n., pl. degețéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEGEȚÉL s. 1. degetuț. (Un ~ de copil.) 2. v. degetar. 3. degețel roșu v. digitală.

DEGEȚEL s. 1. degetuț. (Un ~ de copil.) 2. (BOT.; Digitalis ambigua) degetar, degetariță, (reg.) țîța-oii. 3. (BOT.) degețel roșu (Digitalis purpurea) = degetariță, digitală, (reg.) năpăstrocel, deget-roșu.

Intrare: degețel (deget)
degețel1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degețel
  • degețelul
  • degețelu‑
plural
  • degețele
  • degețelele
genitiv-dativ singular
  • degețel
  • degețelului
plural
  • degețele
  • degețelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

degețel (deget)

  • 1. Diminutiv al lui deget.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: degetuț 2 exemple
    exemple
    • Își mușca fata acum degețelele mămucuței și ale tătucuței de ciudă și de rușine, dar n-avea ce face. CREANGĂ, P. 294.
      surse: DLRLC
    • Lăsa un moment degețelele ei dulci în mînile lui. EMINESCU, N. 74.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Deget + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09