6 definiții pentru decolorație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
decolorație sf [At: MARIN, PR. I, 21/14 / V: ~iune, desc~, descolorațiune / Pl: ~ii / E: fr décoloration] 1-2 Decolorare (1,3).
descolorație sf vz decolorație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descolorațiune sf vz decolorație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
discolorațiune sf vz decolorație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
decolorați(un)e f. 1. pierderea coloarei naturale; 2. scoaterea coloarei de pe un corp.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*decolorațiúne f. (lat. decoloratio, -ónis). Descolorațiune, scoaterea coloriĭ. – Și desc-, disc- și -ație orĭ -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: decolorație
descolorațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
descolorație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
discolorațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
decolorațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
decolorație substantiv feminin
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |