opțiuni
  • info

13 definiții pentru declanșator (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECLANȘATOR, -OARE, declanșatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care declanșează. 2. S. n. Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor; declanșor. [Pl. și: (m.) declanșatori] – Declanșa + suf. -tor.

declanșator, ~oare [At: AGROTEHNICA, I, 375 / Pl: ~i, ~oare / E: declanșa + -tor] 1-3 a Care determină declanșarea (1-2, 4). 4 sn Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor Si: declanșor.

DECLANȘATÓR, declanșatoare, s. n. Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor; declanșor. – Declanșa + suf. -tor.

DECLANȘATOR, declanșatoare, s. n. (Tehn.) Declanșor.

DECLANȘATOR s.n. Dispozitiv care suprimă, eliberează, deschide mecanic o piedică; declanșor. [< declanșa + -tor].

DECLANȘATÓR, -OÁRE I. adj. care declanșează. II. s. n. dispozitiv acționat mecanic, electric etc., care suprimă sau declanșează un mecanism; declanșor. (< declanșa + -tor)

DECLANȘATÓR ~oáre n. Dispozitiv pentru declanșarea unui mecanism; declic. /a declanșa + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

declanșator2 (desp. de-clan-) s. n., pl. declanșatoare

declanșator2 (de-clan-) s. n., pl. declanșatoare

declanșator s. n. (sil. -clan-), pl. declanșatoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECLANȘATOR s. (TEHN.) declanșor.

DECLANȘATOR s. (TEHN.) declanșor.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DECLANȘATOR a) termen militar desemnând comanda manuală de deschidere a parașutei; b) dispozitiv pentru separarea unei aeronave de cablul de remorcaj.

Intrare: declanșator (s.n.)
declanșator2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: de-clan- info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • declanșator
  • declanșatorul
  • declanșatoru‑
plural
  • declanșatoare
  • declanșatoarele
genitiv-dativ singular
  • declanșator
  • declanșatorului
plural
  • declanșatoare
  • declanșatoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

declanșator, declanșatoaresubstantiv neutru

  • 1. Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: declanșor declic
etimologie:
  • Declanșa + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.