18 definiții pentru decadență

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECADENȚĂ, decadențe, s. f. 1. Declin, regres. 2. Decădere, degradare morală. 3. Calitate inferioară a literaturii, artei etc. sau pierdere a normelor morale din creațiile unei epoci față de o perioadă anterioară. – Din fr. décadence, lat. decadentia.

decadență sf [At: NEGRUZZI, S. I, 337 / V: (înv) ~din~ / Pl: ~țe / E: fr décadence] 1 Declin (social, economic, politic). 2 Regres al artelor, al științei, al limbii. 3 Corupție. 4 Degradare morală Si: depravare.

DECADENȚĂ, decadențe, s. f. 1. Declin, regres. 2. Decădere, degradare morală. – Din fr. décadence, lat. decadentia.

DECADENȚĂ s. f. 1. Declin, decădere (socială, economică, politică). În vremurile de decadență națională de la începutul veacului trecut, căpitanul de mazîli nemaiavînd ce face cu vitejia sa: «Bătea drumurile căutîndu-și dragostele». IBRĂILEANU, S. 15. ♦ Decădere morală, depravare, degradare, imoralitate. 2. Decădere a culturii, a artelor, a științelor etc., ca urmare a descompunerii sociale și politice a unei orînduiri sociale bazate pe exploatare.

DECADENȚĂ s.f. Decădere (socială, culturală, politică, economică), declin, coborîre. ♦ Decădere morală, depravare. [Cf. it. decadenza, fr. décadence, lat. decadentia].

DECADENȚĂ s. f. decădere, declin, regres. ◊ corupție, degradare morală, depravare. (< fr. décadence, lat. decadentia)

DECADENȚĂ ~e f. Proces de trecere de la o stare superioară la una inferioară; regres; declin; decădere. /<fr. décadence, lat. decadentia

decadență f. 1. decădere; 2. degradarea obiceiurilor, scăpătarea literaturei și a artelor; 3. ultimele secole ale Imperiului roman din Occident: scriitorii decadenței.

*decadénță f., pl. e (fr. décadence, it. decadenza. V. cadență și decădére). Starea lucruluĭ care decade, care se ruinează: decadență de caracter; decadența poeziiĭ, a imperiuluĭ roman.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

decadență s. f., g.-d. art. decadenței; pl. decadențe

decadență s. f., g.-d. art. decadenței; pl. decadențe

decadență s. f., g.-d. art. decadenței; pl. decadențe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECADENȚĂ s. 1. v. declin. 2. v. corupție.

DECADENȚĂ s. 1. decădere, declin, regres, (înv.) descreștere, scădenie, scădere, scăpătare, (fig.) apus, crepuscul. (Înălțare și ~.) 2. corupție, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.)

Decadență ≠ ascensiune, progres

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DECADÉNȚĂ (< fr., lat. m. decadentia, de la cadere „a cădea”) s. f. Decădere, declin, regres. ♦ Degradare morală; depravare. ♦ Stare de decădere spre o calitate inferioară a literaturii, artei etc. sau spre o pierdere a normelor morale din creațiile unei epoci față de o perioadă anterioară. Termenul are o arie de conotații, pornind de la simpla inferioritate până la degradarea morală.

Intrare: decadență
decadență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decadență
  • decadența
plural
  • decadențe
  • decadențele
genitiv-dativ singular
  • decadențe
  • decadenței
plural
  • decadențe
  • decadențelor
vocativ singular
plural
decadință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decadență, decadențesubstantiv feminin

  • 1. Coborâre, declin, decădere, regres. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În vremurile de decadență națională de la începutul veacului trecut, căpitanul de mazîli nemaiavînd ce face cu vitejia sa: «Bătea drumurile căutîndu-și dragostele». IBRĂILEANU, S. 15. DLRLC
  • 2. Decădere, degradare morală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Calitate inferioară a literaturii, artei etc. sau pierdere a normelor morale din creațiile unei epoci față de o perioadă anterioară. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.