7 definiții pentru debavurare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEBAVURARE, debavurări, s. f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. – V. debavura.
DEBAVURARE, debavurări, s. f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. – V. debavura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
debavurare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: debavura] Îndepărtare a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc. prin ștanțare, dăltuire, polizare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEBAVURARE s.f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. [< debavura].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
debavurare s. f., g.-d. art. debavurării; pl. debavurări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
debavurare s. f., g.-d. art. debavurării; pl. debavurări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
debavurare s. f., g.-d. art. debavurării; pl. debavurări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DEBAVURÁRE (< de4 + bavură) s. f. Operație de îndepărtare prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
debavurare, debavurărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- debavura DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.