6 definiții pentru deșeuare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deșeuare sf [At: DLR ms / P: ~eu-a~ / Pl: ~uări / E: deșeua] Scoatere a frâului de la cal Si: (reg) deșelare2, deșelat3, deșeuat1.

DEȘEUÁ, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. [Pr.: -șe-ua.Var.: deșelá vb. I] – Des1 + [în]șeua.

A DEȘEUÁ ~éz tranz. (animale de călărie) A elibera de șa. [Sil. -șe-ua] /des- + a [în]șeua


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deșeuá (a scoate șaua) vb. (sil. -ua), ind. prez. 1 sg. deșeuéz, 3 sg. și pl. deșeueáză, 1 pl. deșeuăm (sil. -uăm); conj. prez. 3 sg. și pl. deșeuéze (sil. -ue-); ger. deșeuând (sil. -uând); part. deșeuát


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEȘEUÁ vb. (Mold. și Bucov.) a destărnița. (A ~ calul.)

Intrare: deșeuare
deșeuare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșeuare
  • deșeuarea
plural
  • deșeuări
  • deșeuările
genitiv-dativ singular
  • deșeuări
  • deșeuării
plural
  • deșeuări
  • deșeuărilor
vocativ singular
plural