6 definiții pentru deșteptat (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘTEPTAT s. n. Deșteptare. – V. deștepta.

DEȘTEPTAT s. n. Deșteptare. – V. deștepta.

deșteptat1 sn [At: CARAGIALE, O. II, 213 / Pl: ~uri / E: deștepta] 1-9 Deșteptare (1-2, 4-9, 11).

DEȘTEPTAT s. n. Faptul de a se deștepta din somn; (concretizat) momentul deșteptării. Pe la deșteptatul rîndunicilor. CARAGIALE, S. N. 205.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: deșteptat (s.n.)
deșteptat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșteptat
  • deșteptatul
  • deșteptatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • deșteptat
  • deșteptatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deșteptatsubstantiv neutru

  • 1. Deșteptare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deșteptare
    • format_quote Pe la deșteptatul rîndunicilor. CARAGIALE, S. N. 205. DLRLC
etimologie:
  • vezi deștepta DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.