DALMAȚIAN, -Ă, dalmațieni, -e, s. m. și f. Rasă de câini de talie mijlocie cu părul scurt de culoare albă cu numeroase pete mici negre sau maro-închis. ◊ (Adjectival) Câine dalmațian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. dalmatien.

dalmațian, ~ă [At: ENC. AGR. I, 556 / Pl: ~ieni, ~iene / E: Dalmația + -an] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a regiunii situată pe litoralul oriental al Adriaticii Si: dalmatin (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din regiunea situată pe litoralul oriental al Adriaticii Si: (rar) dalmatin (3-4). 5 smp Populație care locuiește în această regiune Si: (rar) dalmatin (5). 6-7 a Care se referă la Dalmația sau la dalmațieni (5) Si: (rar) dalmatin (6-7). 8-9 a Care aparține Dalmației sau dalmațienilor (5) Si: (rar) dalmatin (8-9). 10-11 sm, a (Șîs dog sau câine ~) (Câine de vânătoare de talie mare), care are blana albă, cu pete mici, negre (sau maro) adesea uniforme ca întindere și repartiție Si: (rar) dalmatin (10-11).

DALMAȚIAN, -Ă, dalmațieni, -e, s. m. și f. Specie de câine de talie mijlocie cu părul scurt de culoare albă cu numeroase pete mici negre sau maro-închis. ♦ (Adjectival) Câine dalmațian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. dalmatien.

dalmațian (desp. -ți-an) adj. m., s. m., pl. dalmațieni (desp. -ți-eni); adj. f., s. f. dalmațiană, pl. dalmațiene

dalmațian (-ți-an) adj. m., s. m., pl. dalmațieni (-ți-eni); adj. f., s. f. dalmațiană, pl. dalmațiene