13 definiții pentru dalac (boală) dălac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DALÁC, (1) dalacuri, s. n., (2) dalaci, s. m. 1. S. n. (Med.) Antrax. 2. S. m. Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, cu tulpina dreaptă, terminată cu o unică floare verzuie și cu fructul o boabă neagră-albăstrie de mărimea unui bob de mazăre; frunzele acestei plante se folosesc pentru vindecarea dalacului (1) (Paris quadrifolia). – Din tc. dalak „splină”.

dalác [At: I. GOLESCU, C. / V: dăl~ / E: tc dalak] 1 sn (Mpp) Antrax. 2 (Med; reg) Boală de piele la cai și la unele vite cornute, manifestată prin inflamarea pielii de la chișiță Si: ariceală, dălăcit. 3 (Med; Mol) Boală infecțioasă și contagioasă datorită unui streptococ, care se manifestă prin inflamarea și înroșirea unei porțiuni delimitate a pielii, localizată cel mai adesea la față și la membre Si: erizipel. 4 (Bot; reg) Plantă erbacee din familia liliacee, otrăvitoare, cu tulpina dreaptă, terminată cu o unică floare verzuie și cu fructul o boabă neagră-albăstruie de mărimea unui bob de mazăre, ale cărei frunze sunt folosite în medicina populară la vindecarea antraxului Si: (reg) boaba-lupului, boaba vulpii, bobiță, buruiană de beșică, buruiană-de-bubă, buruiană de dalac, dălăciță, dălăcoaică, foaie-de-dalac, frunză-de-zgaibă, iarba-stelei, mărul-lupului, mură-de-ghite, poala-vulpii, răsfug, strugurul – lupului, turta-lupului (Paris quadrifolia). 5 (Bot; reg) Spanacul-ciobanilor (Chenopodium bonushenricus). 6 (Bot; Olt) Pistornic (Abutilon theophrosti). 7 (Bot; reg) Păpălău (Physalis alkekengi). 8 (Bot; reg; îf dălac) Gheață (Sedum spectabile).

DALÁC s. n., s. m. 1. S. n. (Med.) Antrax. 2. S. m. Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, cu tulpina dreaptă, terminată cu o unică floare verzuie și cu fructul o boabă neagră-albăstrie de mărimea unui bob de mazăre; frunzele acestei plante sunt întrebuințate în popor pentru vindecarea dalacului (1) (Paris quadrifolia). – Din tc. dalak „splină”.

DALÁC s. n. (Med.) Antrax. Cîte vite n-am avut noi de-atunci? Pe unele le-am vîndut... pe altele le-a mîncat dalacul. CAMILAR, TEM. 36. Un leac oarecare... împotriva ciumei, holerei, dalacului, turbei. HOGAȘ, DR. II 54. Doftorii... erau porunciți să nu cumva să spuie cuiva sau undeva că boala de care mureau cu sutele era ciumă, ci să zică că era așa ceva, ca un fel de dalac amestecat cu bubă, cu fierbințeală și cu moarte. GHICA, S. 278.

DALÁC1 ~ce n. pop. Boală molipsitoare a vitelor (transmisibilă și omului) manifestată prin abcese pulmonare, gastrointestinale și prin simptome de colaps; antrax. /<turc. dalak

dalác n. pl. urĭ (turc. dalak, splină; bg. sîrb. dalak, dalac). Inflamațiunea splineĭ la caĭ. O bubă molipsitoare foarte periculoasă, numită și talan, cărbune și carbuncul (pústula maligna). S.m. Răsfug, (cu care poporu vindecă pustula). V. spînz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dalác2 (boală) s. n., pl. dalácuri

dalác (boală) s. n., pl. dalácuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DALÁC s. 1. v. antrax. 2. (BOT.; Paris quadrifolia) (reg.) aișor, bobiță, răsfug, boaba-vulpii, mărul-lupului, poama-vulpii, strugurul-lupului.

DALAC s. 1. (MED., MED. VET.) antrax, cărbune, pustulă malignă, (reg.) armurare, armurariță, bubă (neagră, rea), marmură, răsfug, talan, bășică rea, sînge mohorît, (prin Munt.) pripit, (prin Ban. și Munt.) spurcat, (înv.) serpengea. 2. (BOT.; Paris quadrifolia) (reg.) aișor, bobiță, răsfug, boaba-vulpii, mărul-lupului, poama-vulpii, strugurul-lupului. erată


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dalác (-curi), s. n.1. Pustulă malignă, antrax. – 2. Boală a cailor, inflamație a splinei. – 3. Varietate de poamă, boaba vulpii (Paris quadrifolia). – Mr. dalacă, megl. dălac. Tc. dalak „splină” (Șeineanu, II, 152; Candrea), cf. bg., sb. dalak.Der. dălăci, vb. (a se îmbolnăvi de antrax).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DALÁC (< tc.) s. n. (MED.) Antrax.

Intrare: dalac (boală)
dalac1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dalac
  • dalacul
  • dalacu‑
plural
  • dalacuri
  • dalacurile
genitiv-dativ singular
  • dalac
  • dalacului
plural
  • dalacuri
  • dalacurilor
vocativ singular
plural
dălac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dalac (boală) Paris dălac

  • 1. medicină Boală molipsitoare a vitelor (transmisibilă și omului) manifestată prin abcese pulmonare, gastrointestinale și prin simptome de colaps.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: antrax 3 exemple
    exemple
    • Cîte vite n-am avut noi de-atunci? Pe unele le-am vîndut... pe altele le-a mîncat dalacul. CAMILAR, TEM. 36.
      surse: DLRLC
    • Un leac oarecare... împotriva ciumei, holerei, dalacului, turbei. HOGAȘ, DR. II 54.
      surse: DLRLC
    • Doftorii... erau porunciți să nu cumva să spuie cuiva sau undeva că boala de care mureau cu sutele era ciumă, ci să zică că era așa ceva, ca un fel de dalac amestecat cu bubă, cu fierbințeală și cu moarte. GHICA, S. 278.
      surse: DLRLC

etimologie: