opțiuni
  • info

11 definiții pentru dăulit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂOLÍ vb. IV v. dăuli.

DĂULÍ, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A jeli, a plânge, a boci pe cineva. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăolí vb. IV] – Et. nec.

DĂULÍ, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A jeli, a plânge, a boci pe cineva. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăolí vb. IV] – Et. nec.

dăoli1 vr [At: F (1885), 79 / Pzi: daolésc / E: aoleu] (Ban; Trs) 1 A se boci. 2 A se văita.

dăoli2 v vz dăuli

DĂULÍ, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A jeli, a boci, a plînge (pe cineva). S-adune vecini Și neamuri să strîngă, Pe fată s-o plîngă Și să mi-o bocească, Să mi-o dăulească. COȘBUC, P. II 151. – Pronunțat: dă-u-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dăuli (a ~) (a jeli) (reg.) (dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăulesc, imperf. 3 sg. dăulea; conj. prez. 3 să dăulească

dăulí vb. (sil. dă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăulésc, imperf. 3 sg. dăuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. dăuleáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DĂULÍ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.

dăuli vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dăulí, dăulesc, vb. refl. – (reg.) A se jeli, a se văieta: „Mult mă vait și mă dăulesc” (Memoria, 2003: 39). – Et. nec. (DEX); cf. ăuli (Frățilă).

dăulí, dăulesc, vb. refl. – A se jeli, a se văieta: „Mult mă vait și mă dăulesc” (Memoria 2003, 39). – Probabil din dăula „a se istovi, a se apleca”.

Intrare: dăulit
dăulit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăulit
  • dăulitul
  • dăulitu‑
  • dăulită
  • dăulita
plural
  • dăuliți
  • dăuliții
  • dăulite
  • dăulitele
genitiv-dativ singular
  • dăulit
  • dăulitului
  • dăulite
  • dăulitei
plural
  • dăuliți
  • dăuliților
  • dăulite
  • dăulitelor
vocativ singular — —
plural — —
dăolit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăolit
  • dăolitul
  • dăolitu‑
  • dăolită
  • dăolita
plural
  • dăoliți
  • dăoliții
  • dăolite
  • dăolitele
genitiv-dativ singular
  • dăolit
  • dăolitului
  • dăolite
  • dăolitei
plural
  • dăoliți
  • dăoliților
  • dăolite
  • dăolitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dăuli, dăulescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.