12 definiții pentru dărâmare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRÂMÁRE, dărâmări, s. f. Acțiunea de a (se) dărâma și rezultatul ei; doborâre; distrugere, nimicire, surpare, ruinare. [Var.: (reg.) dărmáre s. f.] – V. dărâma.

DĂRÂMÁRE, dărâmări, s. f. Acțiunea de a (se) dărâma și rezultatul ei; doborâre; distrugere, nimicire, surpare, ruinare. [Var.: (reg.) dărmáre s. f.] – V. dărâma.

dărâmare sf [At: DA ms / V: (reg) ~rm~ / Pl: ~mări / E: dărâma] 1 Culcare la pământ Si: dărâmat1 (1), doborâre. 2 (Fig) Distrugere. 3 Prăbușire. 4 Ruinare. 5 Demolare a unei clădiri (vechi) Si: dărâmat1 (5). 6 (Rar) Rupere a ramurilor, a frunzelor dintr-un copac Si: dărâmat1 (6).

DĂRMÁRE s. f. v. dărâmare.

DĂRÎMÁRE, dărîmări, s. f. Acțiunea de a (se) dărîma; doborîre, nimicire, distrugere. Acum trei ani am cerut eu dărîmarea Bastiliei. CAMIL PETRESCU, T. II 366. Se vede un turn negru-n dărîmare. NEGRUZZI, S. II 84. – Variantă: (regional) dărmáre s. f.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dărâmare s. f., g.-d. art. dărâmării; pl. dărâmări

dărâmare s. f., g.-d. art. dărâmării; pl. dărâmări

dărâmáre s. f., g.-d. art. dărâmării; pl. dărâmări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DĂRÂMÁRE s. 1. v. demolare. 2. v. prăbușire. 3. v. cădere. 4. v. doborâre.

DĂRÎMARE s. 1. cădere, dărăpănare, dărîmat, năruire, năruit, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (~ unei case.) 2. cădere, năruire, picare, prăbușire, prăvălire, răsturnare. (~ cuiva la pămînt în urma loviturii primite.) 3. culcare, doborîre, lungire, prăbușire, prăvălire, răsturnare, trîntire, (înv.) răsturnătură. (~ cuiva la pămînt cu o lovitură.)

Intrare: dărâmare
dărâmare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărâmare
  • dărâmarea
plural
  • dărâmări
  • dărâmările
genitiv-dativ singular
  • dărâmări
  • dărâmării
plural
  • dărâmări
  • dărâmărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărmare
  • dărmarea
plural
  • dărmări
  • dărmările
genitiv-dativ singular
  • dărmări
  • dărmării
plural
  • dărmări
  • dărmărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dărâmare, dărâmărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi dărâma DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.