9 definiții pentru dărăcitor (instrument)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRĂCITÓR, -OÁRE, dărăcitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S. n. Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor.

dărăcitor, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~oare / E: dărăci + -tor] 1 smf Persoană care se ocupă cu dărăcitul Si: (rar) darac, (înv) dărăcar (1). 2 sf (Rar) Darac.

DĂRĂCITÓR, -OÁRE, dărăcitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S. n. Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor.

DĂRĂCITÓR1, dărăcitoare, s. n. Pieptenele cu care se dărăcește; darac.

DĂRĂCITÓR1 ~oáre n. Pieptene pentru scărmănat, pieptănat sau pentru destrămat lâna, cânepa sau inul; darac. /a dărăci + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dărăcitór2 (instrument) s. n., pl. dărăcitoáre

dărăcitór (instrument) s. n., pl. dărăcitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂRĂCITÓR s. v. darac.

DĂRĂCITOR s. (TEXT.) darac, scărmănătoare, (reg.) pieptene, (Transilv. și Ban.) drîglu, (Transilv.) hecelă, huci. (~ pentru scărmănat lîna.)

Intrare: dărăcitor (instrument)
dărăcitor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărăcitor
  • dărăcitorul
  • dărăcitoru‑
plural
  • dărăcitoare
  • dărăcitoarele
genitiv-dativ singular
  • dărăcitor
  • dărăcitorului
plural
  • dărăcitoare
  • dărăcitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dărăcitor (instrument)

  • 1. Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: darac

etimologie:

  • Dărăci + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09