5 definiții pentru dărăcit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRĂCÍT2, -Ă, dărăciți, -te, adj. (Despre lână, cânepă) Care a fost scărmănat cu daracul. – V. dărăci.

DĂRĂCÍT2, -Ă, dărăciți, -te, adj. (Despre lână, cânepă) Care a fost scărmănat cu daracul. – V. dărăci.

dărăcit2, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 118 / V: (reg) ~rac~ / Pl: ~iți, ~e / E: dărăci] 1 Care a fost trecut prin darac Si: cardat. 2 Care este pieptănat cu ajutorul daracului Si: cardat. 3 (Fig) Bătut.

DĂRĂCÍT2, -Ă, dărăciți, -te, adj. (Despre lînă, cînepă, in etc.) Dat la darac, tras prin darac, scărmănat cu daracul.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂRĂCÍT adj. (TEXT.) 1. pieptănat, scărmănat. (Lâna ~ la darac.) 2. cardat. (Lână ~ industrial.)

DĂRĂCIT adj. (TEXT.) 1. pieptănat, scărmănat. (Lînă ~ la darac.) 2. cardat. (Lînă ~ industrial.)

Intrare: dărăcit (adj.)
dărăcit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărăcit
  • dărăcitul
  • dărăcitu‑
  • dărăci
  • dărăcita
plural
  • dărăciți
  • dărăciții
  • dărăcite
  • dărăcitele
genitiv-dativ singular
  • dărăcit
  • dărăcitului
  • dărăcite
  • dărăcitei
plural
  • dărăciți
  • dărăciților
  • dărăcite
  • dărăcitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dărăcit (adj.)

etimologie:

  • vezi dărăci
    surse: DEX '09 DEX '98