11 definiții pentru dăulit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂOLI vb. IV v. dăuli.

DĂULI, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A jeli, a plânge, a boci pe cineva. [Pr.: dă-u-.Var.: dăoli vb. IV] – Et. nec.

DĂULI, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A jeli, a plânge, a boci pe cineva. [Pr.: dă-u-.Var.: dăoli vb. IV] – Et. nec.

dăoli1 vr [At: F (1885), 79 / Pzi: daolesc / E: aoleu] (Ban; Trs) 1 A se boci. 2 A se văita.

DĂULI, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A jeli, a boci, a plînge (pe cineva). S-adune vecini Și neamuri să strîngă, Pe fată s-o plîngă Și să mi-o bocească, Să mi-o dăulească. COȘBUC, P. II 151. – Pronunțat: dă-u-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dăuli (a ~) (a jeli) (reg.) (dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăulesc, imperf. 3 sg. dăulea; conj. prez. 3 dăulească

dăuli vb. (sil. dă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăulesc, imperf. 3 sg. dăulea; conj. prez. 3 sg. și pl. dăulească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DĂULI vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.

dăuli vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dăuli, dăulesc, vb. refl. – (reg.) A se jeli, a se văieta: „Mult mă vait și mă dăulesc” (Memoria, 2003: 39). – Et. nec. (DEX); cf. ăuli (Frățilă).

dăuli, dăulesc, vb. refl. – A se jeli, a se văieta: „Mult mă vait și mă dăulesc” (Memoria 2003, 39). – Probabil din dăula „a se istovi, a se apleca”.

Intrare: dăulit
dăulit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăulit
  • dăulitul
  • dăulitu‑
  • dăuli
  • dăulita
plural
  • dăuliți
  • dăuliții
  • dăulite
  • dăulitele
genitiv-dativ singular
  • dăulit
  • dăulitului
  • dăulite
  • dăulitei
plural
  • dăuliți
  • dăuliților
  • dăulite
  • dăulitelor
vocativ singular
plural
dăolit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăolit
  • dăolitul
  • dăolitu‑
  • dăoli
  • dăolita
plural
  • dăoliți
  • dăoliții
  • dăolite
  • dăolitele
genitiv-dativ singular
  • dăolit
  • dăolitului
  • dăolite
  • dăolitei
plural
  • dăoliți
  • dăoliților
  • dăolite
  • dăolitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dăuli, dăulescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.