opțiuni
  • info

10 definiții pentru dărăcitor (instrument)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRĂCITOR, -OARE, dărăcitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S. n. Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor.

dărăcitor, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~oare / E: dărăci + -tor] 1 smf Persoană care se ocupă cu dărăcitul Si: (rar) darac, (înv) dărăcar (1). 2 sf (Rar) Darac.

DĂRĂCITOR, -OARE, dărăcitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S. n. Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor.

DĂRĂCITOR1, dărăcitoare, s. n. Pieptenele cu care se dărăcește; darac.

DĂRĂCITOR1 ~oare n. Pieptene pentru scărmănat, pieptănat sau pentru destrămat lâna, cânepa sau inul; darac. /a dărăci + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dărăcitor1 (instrument) s. n., pl. dărăcitoare

dărăcitor2 (instrument) s. n., pl. dărăcitoare

dărăcitor (instrument) s. n., pl. dărăcitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DĂRĂCITOR s. v. darac.

DĂRĂCITOR s. (TEXT.) darac, scărmănătoare, (reg.) pieptene, (Transilv. și Ban.) drîglu, (Transilv.) hecelă, huci. (~ pentru scărmănat lîna.)

Intrare: dărăcitor (instrument)
dărăcitor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărăcitor
  • dărăcitorul
  • dărăcitoru‑
plural
  • dărăcitoare
  • dărăcitoarele
genitiv-dativ singular
  • dărăcitor
  • dărăcitorului
plural
  • dărăcitoare
  • dărăcitoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dărăcitor, dărăcitoaresubstantiv neutru

  • 1. Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: darac
etimologie:
  • Dărăci + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.