O definiție pentru căcărezare
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
CĂCĂREZA, căcărez, vb. I. Tranz. A defeca (în special despre animale). (din căcărează)
Intrare: căcărezare
căcărezare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||