24 de definiții pentru cvintă / chintă (div.) chintă cuintă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cvintă sf [At: ȘINCAI, HR. III, 82 / V: cui~, chi~, qui~ / Pl: ~te / E: lat fr quinte] 1 (Nob) Dare constând în a cincea parte din recoltă. 2 (Muz) Interval între cinci note consecutive. 3 (Ljc; îf chi~) Suită de cinci cărți în ordine descrescândă. 4 (Îs) Chintă regală Cvintă (3) În care toate cărțile sunt de aceeași culoare. 5 (Iuz) Lână cu firul cu diametrul de 60-80 mm. 6 (Îf chi~) Acces prelungit de tuse violentă. corectată

CVÍNTĂ1, cvinte, s. f. 1. (La scrimă) A cincea dintre cele opt poziții principale de apărare. 2. Formație de cinci cărți consecutive, de aceeași culoare, la jocul de cărți. 3. Acces prelungit de tuse violentă. [Var.: chíntă s. f.] – Din fr. quinte.

CVÍNTĂ, cvinte, s. f. 1. (Muz.) Intervalul dintre cinci note consecutive. 2. (La scrimă) A cincea dintre cele opt poziții principale de apărare. 3. Formație de cinci cărți consecutive, de aceeași culoare, la jocul de cărți. 4. (În forma chintă) Acces prelungit de tuse violentă. [Var.: chíntă s. f.] – Din it. quinta, fr. quinte.

CVÍNTĂ s.f. 1. (Muz.) Interval de cinci note consecutive. 2. A cincea poziție principală de apărare la scrimă. 3. Formație de cinci cărți consecutive (de aceeași culoare) la jocul de cărți. 4. Acces de tuse violent și prelungit. [Var. chintă, cuintă s.f. / < it. quinta, cf. fr. quinte].

CVÍNTĂ s. f. 1. (muz.) interval de cinci trepte într-o gamă diatonică. 2. acces prelungit de tuse violentă. (< it. quinta, fr. quinte)

chíntă1 sf vz cvintă

chíntă2 sf [At: DA / Pl: ~te / E: fr quinte] Figură la jocul de pocher formată din 5 cărți în ordine crescătoare (de la 7-12 chinta de valet, 8-13 chinta de damă etc.).

CHÍNTĂ s. f. v. cvintă.

CHÍNTĂ s.f. v. cvintă.

CUÍNTĂ s.f. v. cvintă.

CHÍNTĂ s. f. 1. a cincea poziție de apărare la scrimă. 2. formație de cinci cărți consecutive de aceeași culoare la jocul de cărți. (< fr. quinte)

CHÍNTĂ ~e f. 1) muz. Interval dintre două sunete ale gamei la distanță de cinci trepte. 2) (la jocul de cărți) Formație de cinci cărți consecutive și de aceeași culoare. /<it. quinta, fr. quinte

*chíntă f., pl. e (lat. quintus, quinta, al cincilea, a cincea). Muz. Interval de cincĭ note consecutive. La jocu de cărțĭ, serie de cincĭ cărțĭ consecutive de aceĭașĭ coloare. La scrimă a cincea pozițiune în gardă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!cvíntă1/chíntă (figură de scrimă, acces de tuse) s. f., g.-d. art. cvíntei/chíntei; pl. cvínte/chínte

chíntă (sport) s. f., pl. chínte


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chíntă (chínte), s. f.1. Intervalul dintre cinci note muzicale consecutive. – 2. Atac de tuse. – 3. La jocul de cărți, formație de cinci cărți consecutive de aceeași culoare. – Var. (înv.) cvintă. Lat. quinta (sec. XIX); fr. quinte.Der. chintet, s. n., din fr. quintette; chintesență (var. greșită chintezență), s. f. din fr. quintessence, var. datorată tendinței de a pronunța ca z, s intervocalic din ss, cf. vitesseviteză.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea o chintă spartă expr. (intl.) 1. a nu avea logistica necesară pentru executarea unei acțiuni ilicite. 2. a nu dispune de suficienți oameni pentru desfășurarea unei acțiuni ilicite

a intra la chintă spartă expr. (intl.) a găsi omul sau obiectul care-i lipsea cuiva.

chintă, chinte s. f. (șc.) nota cinci.

chintă spartă expr. 1. (cărt.) suită de cinci cărți din care lipsește una. 2. (intl.) ghinion. 3. (intl.) acțiune fără șanse de reușită.

Intrare: cvintă / chintă (div.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cvintă
  • cvinta
plural
  • cvinte
  • cvintele
genitiv-dativ singular
  • cvinte
  • cvintei
plural
  • cvinte
  • cvintelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chintă
  • chinta
plural
  • chinte
  • chintele
genitiv-dativ singular
  • chinte
  • chintei
plural
  • chinte
  • chintelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuintă
  • cuinta
plural
  • cuinte
  • cuintele
genitiv-dativ singular
  • cuinte
  • cuintei
plural
  • cuinte
  • cuintelor
vocativ singular
plural

cvintă / chintă (div.) chintă cuintă

  • 1. (La scrimă) A cincea dintre cele opt poziții principale de apărare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Formație de cinci cărți consecutive, de aceeași culoare, la jocul de cărți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Acces prelungit de tuse violentă.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: