chintă¹ sf vz cvintă

chintă² sf [At: DA / Pl: ~te / E: fr quinte] Figură la jocul de pocher formată din 5 cărți în ordine crescătoare (de la 7-12 chinta de valet, 8-13 chinta de damă etc.).

CHINTĂ s.f. v. cvintă.

CHINTĂ s. f. 1. a cincea poziție de apărare la scrimă. 2. formație de cinci cărți consecutive de aceeași culoare la jocul de cărți. (< fr. quinte)

CHINTĂ ~e f. 1) muz. Interval dintre două sunete ale gamei la distanță de cinci trepte. 2) (la jocul de cărți) Formație de cinci cărți consecutive și de aceeași culoare. /<it. quinta, fr. quinte

*chíntă f., pl. e (lat. quintus, quinta, al cincilea, a cincea). Muz. Interval de cincĭ note consecutive. La jocu de cărțĭ, serie de cincĭ cărțĭ consecutive de aceĭașĭ coloare. La scrimă a cincea pozițiune în gardă.

CVINTĂ¹, cvinte, s. f. 1. (La scrimă) A cincea dintre cele opt poziții principale de apărare. 2. Formație de cinci cărți consecutive, de aceeași culoare, la jocul de cărți. 3. Acces prelungit de tuse violentă. [Var.: chintă s. f.] – Din fr. quinte.

cuintă sf vz cvintă

cvintă sf [At: ȘINCAI, HR. III, 82 / V: cui~, chi~, qui~ / Pl: ~te / E: lat fr quinte] 1 (Nob) Dare constând în a cincea parte din recoltă. 2 (Muz) Interval între cinci note consecutive. 3 (Ljc; îf chi~) Suită de cinci cărți în ordine descrescândă. 4 (Îs) Chintă regală Cvintă (3) În care toate cărțile sunt de aceeași culoare. 5 (Iuz) Lână cu firul cu diametrul de 60-80 mm. 6 (Îf chi~) Acces prelungit de tuse violentă. corectat(ă)

CVINTĂ, cvinte, s. f. 1. (Muz.) Intervalul dintre cinci note consecutive. 2. (La scrimă) A cincea dintre cele opt poziții principale de apărare. 3. Formație de cinci cărți consecutive, de aceeași culoare, la jocul de cărți. 4. (În forma chintă) Acces prelungit de tuse violentă. [Var.: chintă s. f.] – Din it. quinta, fr. quinte.

CUINTĂ s.f. v. cvintă.

CVINTĂ s.f. 1. (Muz.) Interval de cinci note consecutive. 2. A cincea poziție principală de apărare la scrimă. 3. Formație de cinci cărți consecutive (de aceeași culoare) la jocul de cărți. 4. Acces de tuse violent și prelungit. [Var. chintă, cuintă s.f. / < it. quinta, cf. fr. quinte].

CVINTĂ s. f. 1. (muz.) interval de cinci trepte într-o gamă diatonică. 2. acces prelungit de tuse violentă. (< it. quinta, fr. quinte)

!chintă (acces de tuse; figură la scrimă; la jocul de cărți) s. f., g.-d. art. chintei; pl. chinte

chintă v. cvintă¹

chintă (sport) s. f., pl. chinte

chintă.

!cvintă¹/chintă (figură de scrimă, acces de tuse) s. f., g.-d. art. cvintei/chintei; pl. cvinte/chinte

cvintă

chintă (chinte), s. f. – 1. Intervalul dintre cinci note muzicale consecutive. – 2. Atac de tuse. – 3. La jocul de cărți, formație de cinci cărți consecutive de aceeași culoare. – Var. (înv.) cvintă. Lat. quinta (sec. XIX); fr. quinte. – Der. chintet, s. n., din fr. quintette; chintesență (var. greșită chintezență), s. f. din fr. quintessence, var. datorată tendinței de a pronunța ca z, s intervocalic din ss, cf. vitesse › viteză.

chintă, chinte s. f. (șc.) nota cinci.

a avea o chintă spartă expr. (intl.) 1. a nu avea logistica necesară pentru executarea unei acțiuni ilicite. 2. a nu dispune de suficienți oameni pentru desfășurarea unei acțiuni ilicite

a intra la chintă spartă expr. (intl.) a găsi omul sau obiectul care-i lipsea cuiva.

chintă spartă expr. 1. (cărt.) suită de cinci cărți din care lipsește una. 2. (intl.) ghinion. 3. (intl.) acțiune fără șanse de reușită.