4 definiții pentru cvadrant (pl. -e)

CVADRÁNT, cvadranți, s. m. 1. Instrument alcătuit dintr-un sfert de cerc gradat și o lunetă, folosit în trecut pentru determinarea înălțimii aștrilor. ♦ Instrument de precizie format dintr-un sfert de cerc gradat, întrebuințat pentru măsurarea unghiurilor. 2. Organ metalic al unui aparat, instrument de măsură etc. în formă de sector de cerc apropiat de un sfert de cerc. [Pl. și (n.): cvadrante.Var.: cuadránt s. n.] – Din fr. quadrant, lat. quadrans, -ntis.

CVADRÁNT, cvadrante, s. n. 1. Instrument alcătuit dintr-un sfert de cerc gradat și o lunetă, folosit în trecut pentru determinarea înălțimii aștrilor. ♦ Instrument de precizie format dintr-un sfert de cerc gradat, întrebuințat pentru măsurarea unghiurilor. 2. Organ metalic al unui aparat, instrument de măsură etc. în formă de sector de cerc apropiat de un sfert de cerc. [Var.: cuadránt s. n.] – Din fr. quadrant, lat. quadrans, -ntis.

cvadránt (instrument) (cva-drant) s. m., pl. cvadránți


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUADRÁNT (CVADRÁNT) (‹ fr., germ., lat.) s. n. 1. Instrument alcătuit dintr-un sfert de cerc gradat și o lunetă, folosit în trecut pentru determinarea înălțimii aștrilor față de orizont. 2. Organ metalic al unui aparat, instrument de măsură etc. în formă de sector de cerc apropiat de un sfert de cerc.

Intrare: cvadrant (pl. -e)
cvadrant (pl. -e) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cvadrant cvadrantul
plural cvadrante cvadrantele
genitiv-dativ singular cvadrant cvadrantului
plural cvadrante cvadrantelor
vocativ singular
plural