3 definiții pentru curuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
curui2 vi [At: DA / Pzi: curui / E: nct] (Reg) A curge.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
curui, curuiesc, (curlui), vb. tranz. – (reg.; pop.) A croi, a confecționa, a face: „Curuiește-mi cămașa!” (Bilțiu, 1996: 300); „Icoane mă curuiesc / Și-n biserici mă tomnesc” (Bilțiu, 1996: 223). – Cf. croi „a confecționa” (< sl. krojiti) (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
curui, curuiesc, (curlui), vb. tranz. – A croi, a confecționa, a face: „Curuiește-mi cămașă!” (Bilțiu 1996: 300); „Icoane mă curuiesc / Și-n biserici mă tomnesc” (Bilțiu 1996: 223). – Cf. croi (< sl. krojiti).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: curuire
curuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||