14 definiții pentru cursă (capcană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÚRSĂ2, curse, s. f. 1. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice; teren anume pregătit pentru ca animalul care pășește în limitele lui să fie prins; capcană. 2. Fig. Mijloc viclean pentru a prinde pe cineva spre a-l demasca sau pentru a-i face rău; uneltire, manevră. ◊ Expr. A întinde (sau a pune) cuiva o cursă (sau cursa) = a căuta să ademenească pe cineva pentru a-l prinde sau pentru a-l da de gol. A atrage (pe cineva) în cursă = a momi, a ademeni, a ispiti. A cădea (sau a se prinde) în cursă = a intra într-o mare încurcătură. – Cf. alb. kurthë.

CÚRSĂ2, curse, s. f. 1. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice; teren anume pregătit pentru ca animalul care pășește în limitele lui să fie prins; capcană. 2. Fig. Mijloc viclean pentru a prinde pe cineva spre a-l demasca sau pentru a-i face rău; uneltire, manevră. ◊ Expr. A întinde (sau a pune) cuiva o cursă (sau cursa) = a căuta să ademenească pe cineva pentru a-l prinde sau pentru a-l da de gol. A atrage (pe cineva) în cursă = a momi, a ademeni, a ispiti. A cădea (sau a se prinde) în cursă = a intra într-o mare încurcătură. – Cf. alb. kurthë.

cursă1 sf [At: PSALT. SCH. 13 / Pl: ~se / E: ns cf alb kurthë] 1 Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice. 2 Primejdie. 3 (Fig) Uneltire. 6 Mijloc (viclean) de a atrage, a seduce, a prinde pe cineva. 7 (Îe) A întinde (sau a pune) cuiva o ~ A ademeni pe cineva spre a-l pune în dificultate. 8 (Îae) A pune pe cineva la încercare. 9 (Îe) A cădea (sau a se prinde, a da) în~ A intra într-o mare încurcătură.

CÚRSĂ2, curse, s. f. 1. (Adesea în construcții cu verbele «a întinde», «a pune», «a cădea») Dispozitiv (de lemn, fier, sîrmă, sfoară) de diferite forme și mărimi, pentru prinderea de vii a animalelor și a păsărilor; teren pregătit anume pentru ca animalul care intră în limitele lui să fie prins; capcană. V. laț. [Păsărică] privește, ascultă, dar fără veste Tainica cursă ce i s-a-ntins, Se-nchide... roabă ea se găsește. ALEXANDRESCU, M. 63. Capcana (cursa) se închise și prinse laba lupului ca într-un clește. ȘEZ. III 113. 2. Fig. Mijloc viclean de a prinde pe cineva, de a-l da de gol sau de a-i face rău; manevră, uneltire iscusită, dibace pentru ademenirea unui dușman, pentru atragerea lui într-o situație dezavantajoasă, periculoasă; capcană. [Mihai Viteazul] căzu în cursa ce i-o întinsese generalul Basta. BĂLCESCU, O. I 29. Badiului voinic nu-i pasă Nici de cursă dușmănească, Nici de oaste-mpărătească! ALECSANDRI, P. P. 124. ◊ Expr. A întinde (sau apune) cuiva o cursă = a căuta să ademenești pe cineva pentru a-l prinde, a-l da de gol. Să nu fi pus cursă altuia, n-ar fi căzut singură într-însa! SBIERA, P. 215. A atrage (pe cineva) în cursă = a momi, a ademeni. A cădea (sau a se prinde) în cursă = a intra (prostește sau din greșeală) într-o mare încurcătură din care nu mai poți scăpa. Ana însă, mai puțin subtilă, căzu în cursă. C. PETRESCU, C. V. 97. ♦ Primejdie, pericol. Drum bun, cucoane, și fără nici o cursă. ALECSANDRI, T. 1380. Cît am fost. eu neatins, Multe curse am învins. ALECSANDRI, P. P. 315.

CÚRSĂ2 ~e f. 1) Dispozitiv pentru prinderea unor animale și păsări sălbatice; capcană. 2) fig. Mijloc viclean de a prinde, de a demasca sau de a se răfui cu cineva, punându-l într-o situație fără ieșire. ◊ A-i întinde cuiva o ~ a ademeni pe cineva cu scopul de a-l pune într-o situație fără ieșire. A cădea (sau a se prinde) în ~ a nimeri într-o situație fără ieșire. [G.-D. cursei] /Cuv. autoht.

cursă f. 1. mașină de prins animale (în special șoareci); 2. fig. mijloc viclean de a face rău cuiva: a întinde o cursă. [Cf. lat. medieval CURSA].

1) cúrsă f., pl. e (rudă cu vgr. kýrte, vîrșă, vintir, și cu alb. kurthă, capcană). Sud. Clupsă, capcană. Fig. Stratagemă, ambuscadă, mijloc de a înșela: a întinde cuĭva o cursă, a cădea în cursă. V. măĭestrie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cursă (distanță, drum, întrecere; capcană; pastilă aromatică) s. f., g.-d. art. cursei; pl. curse

cursă (distanță, drum, întrecere, capcană, pastilă aromatică) s. f., g.-d. art. cursei; pl. curse

cúrsă (distanță, drum, întrecere, capcană, pastilă aromatică) s. f., g.-d. art. cúrsei; pl. cúrse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÚRSĂ s. v. pericol, primejdie.

CURSĂ s. capcană, prinzătoare, (reg.) clapă, (înv.) mreajă, silță, (înv., în Olt., Ban. și Transilv.) clucsă. (~ de prins animale sălbatice.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cúrsă (cúrse), s. f.1. Ambuscadă. – 2. Capcană, șiretenie, viclenie, uneltire. Part. de la vb. cure „a fugi”, în forma sa f. Evoluția semantică de la „a fugi”, la „a fugi după cineva, a încolți” și de aici la „a vîna, a captura” este normală, cf. fr. chasser, care păstrează încă cele două sensuri. Cursă apare din sec. XVI cu sensul de „ambuscadă”, cf. lat. med. cursa „incursiune”. Totuși, se consideră în general ca etimon al rom. cuvîntul alb. kurthe (Meyer 216; Philippide, II, 711) și indirect tc. kurs „disc” (Șeineanu, II, 149), ipoteză puțin probabilă, cf. Rosetti, II, 115. După Diculescu, Elementele, 464, din gr. ϰυρτία „grilaj.” – Der. cursar, s. m. (meșter care face capcane). Dacă der. pe care o propunem este exactă, alb. trebuie să provină din rom.

Intrare: cursă (capcană)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cursă
  • cursa
plural
  • curse
  • cursele
genitiv-dativ singular
  • curse
  • cursei
plural
  • curse
  • curselor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cursă, cursesubstantiv feminin

  • 1. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice; teren anume pregătit pentru ca animalul care pășește în limitele lui să fie prins. DEX '09 DLRLC
    sinonime: capcană
    • format_quote [Păsărica] privește, ascultă, dar fără veste Tainica cursă ce i s-a-ntins, Se-nchide... roabă ea se găsește. ALEXANDRESCU, M. 63. DLRLC
    • format_quote Capcana (cursa) se închise și prinse laba lupului ca într-un clește. ȘEZ. III 113. DLRLC
  • 2. figurat Mijloc viclean pentru a prinde pe cineva spre a-l demasca sau pentru a-i face rău. DEX '09 DLRLC
    • format_quote [Mihai Viteazul] căzu în cursa ce i-o întinsese generalul Basta. BĂLCESCU, O. I 29. DLRLC
    • format_quote Badiului voinic nu-i pasă Nici de cursă dușmănească, Nici de oaste-mpărătească! ALECSANDRI, P. P. 124. DLRLC
    • 2.1. Pericol, primejdie. DLRLC
      • format_quote Drum bun, cucoane, și fără nici o cursă. ALECSANDRI, T. 1380. DLRLC
      • format_quote Cît am fost eu neatins, Multe curse am învins. ALECSANDRI, P. P. 315. DLRLC
    • chat_bubble A întinde (sau a pune) cuiva o cursă (sau cursa) = a căuta să ademenească pe cineva pentru a-l prinde sau pentru a-l da de gol. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Să nu fi pus cursă altuia, n-ar fi căzut singură într-însa! SBIERA, P. 215. DLRLC
    • chat_bubble A atrage (pe cineva) în cursă = ademeni, ispiti, momi. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A cădea (sau a se prinde) în cursă = a intra într-o mare încurcătură. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ana însă, mai puțin subtilă, căzu în cursă. C. PETRESCU, C. V. 97. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.