9 definiții pentru cuplă

cuplă sf [At: IOANOVICI, TEHN. 347 / Pl: ~le / E: fr couple] 1-2 Dispozitiv demontabil de legare a două elemente ale unui sistem tehnic (sau a două vehicule). 3 Piesă de legare între două vehicule de cale ferată.

CÚPLĂ, cuple, s. f. Legătură între două elemente în contact, care au și posibilitatea de mișcare relativă. ♦ Dispozitiv care leagă între ele două vehicule de cale ferată. – Din fr. couple.[1]

  1. Corectat în text mișcare relativă (în loc de micșorare relativă). — gall

CÚPLĂ, cuple, s. f. Dispozitiv demontabil de legare a două elemente ale unui sistem tehnic sau a două vehicule. ♦ Piesă de legare între două vehicule de cale ferată. – Din fr. couple.

CÚPLĂ, cuple, s. f. 1. Dispozitiv demontabil pentru legarea a două vehicule sau a două elemente aparținînd unui sistem tehnic. V. cuplaj. 2. Piesă de legare făcînd parte din aparatul de tracțiune al vehiculelor de cale ferată. Cuplă automată. Cuplă cu șurub.În cuptoare oțelul și fonta se topesc... pe jos se îngrămădesc – corpuri de frînă, juguri, cuple. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 7/1.

cúplă (cu-plă) s. f., g.-d. art. cúplei; pl. cúple

cúplă s. f. (sil. -plă), g.-d. art. cúplei; pl. cúple

CÚPLĂ s.f. Dispozitiv demontabil, cuplaj (2) [în DN, NODEX] pentru un sistem tehnic sau pentru două vehicule. ♦ Piesă cu care se face cuplarea vehiculelor de cale ferată. [< fr. couple].

CÚPLĂ s. f. 1. dispozitiv care face cuplarea vehiculelor de cale ferată. 2. legătură între două elemente (piese etc.) care permite o mișcare relativă între ele. (< fr. couple)

CÚPLĂ ~e f. 1) Dispozitiv cu care se face cuplarea vagoanelor de tren. 2) Dispozitiv demontabil servind pentru legarea a două vehicule sau a două elemente ale unui sistem tehnic. /<fr. couple

Intrare: cuplă
  • silabisire: -plă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuplă cupla
plural cuple cuplele
genitiv-dativ singular cuple cuplei
plural cuple cuplelor
vocativ singular
plural