20 de definiții pentru cupă (vas)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÚPĂ1, cupe, s. f. 1. Vas de băut mai mult larg decât adânc (cu picior); pahar cu picior, în formă de potir cu gura largă, din care se beau băuturi alcoolice. ♦ Conținutul unui astfel de vas sau de pahar. ♦ Fig. Caliciu. 2. (Pop.) Unitate de măsură pentru lichide (mai mare de un litru). ♦ Cană, vas având această capacitate. 3. Trofeu în formă de cupă1 (1), care se atribuie câștigătorului unei competiții sportive; p. ext. competiție sportivă desfășurată în vederea câștigării unui astfel de premiu. ♦ Sistem de organizare și de desfășurare a unor competiții sportive, în care câștigătorul final este desemnat prin eliminarea succesivă a adversarilor, primind drept trofeu o cupă1 (3). 4. Piesă metalică în formă de vas deschis, montată la elevatoare și la alte mașini și în care se pot încărca materiale lichide, pulverulente, pământ sau piatră. 5. Plantă cu tulpina foarte scurtă, care face o singură floare albastră-azurie (Gentiana acantis). ◊ Compus: cupa-vacii = plantă agățătoare cu frunze în formă de săgeată și cu flori mari, albe, asemănătoare cu ale zorelelor (Calystegia sepium).Lat. cuppa (cu sensuri după fr. coupe), (2) magh. kupa.

cu1 sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~pe și (rar, Mol) ~pi / E: lat cuppa, mg cupa] 1 Vas de lemn scobit folosit de ciobani la stână. 2 (La roata morii) Căuș. 3 (Pan) Aripă a morii de vânt. 4 (Trs) Cavitate în dinții cailor de până la 6 ani. 5 (Trs; mpl) Adâncituri în câmpul unei țesături. 6 (Reg) Căuș pentru var. 7 (Reg) Cofă pentru mălai. 8 (Trs; gmț) Cap. 9 (Îe) ~ goală Cap sec. 10 Vas de băut mai mult larg decât adânc. 11 Pahar cu picior, în formă de potir cu gura largă, pentru băuturi alcoolice. 12-13 (Pex) Conținut al unei cupe1 (10-11). 14-15 (Fig) Caliciu. 16-17 (Pop) Unitate de măsură pentru lichide (mai mare de 1 l). 18-19 (Pex) Cană, vas cu capacitatea de o cupă1 (17). 20 Vas (de metal) care se atribuie ca trofeu câștigătorului unei competiții sportive. 21 (Pex) Competiție sportivă desfășurată în vederea câștigării unei cupe1 (20). 22 (Mol; bot; lpl) Ghințură (Gentiana cruciata). 23 (Bot; Mar; lpl) Căldărușă (Aqnilegia vulgaris). 24 (Bot; reg; lpl) Lumânărică (Gentiana asclepiadea). 25 (Bot; reg; lpl) Angeră (Gentiana clusii). 26 (Bot; reg; lpl; șîc ~pe-mari) Planta Gentiana kochiana. 27 (Bot; reg; îc) ~a-oii Călțunași (Tropaelum majus). 28 (Bot; îae; șîc) cupe-de-câmp Clopoțel (Campanula patulla). 29 (Bot; reg; îc) ~pa-vacii Volbură mare (Calystegia sepium). 30 (Bot;reg; îae) Volbură (Calystegia silvatica). 31 (Ape) Căsuță în fagure unde este culcușul larvei sau unde stă matca Si: celulă, (pop) cămăruță. 32 (Îs) ~ de matcă Încăpere a măteii. 33 îngrămădire de snopi de coceni Si: căpiță, claie, purcoi.

CÚPĂ1, cupe, s. f. 1. Vas de băut mai mult larg decât adânc (cu picior); pahar cu picior, în formă de potir cu gura largă, din care se beau băuturi alcoolice. ♦ Conținutul unui astfel de vas sau de pahar. ♦ Fig. Caliciu. 2. (Pop.) Unitate de măsură pentru lichide (mai mare de un litru). ♦ Cană, vas având această capacitate. 3. Trofeu în formă de cupă1 (1), care se atribuie câștigătorului unei competiții sportive; p. ext. competiție sportivă desfășurată în vederea câștigării unui astfel de premiu. ♦ Sistem de organizare și de desfășurare a unor competiții sportive, în care câștigătorul final este desemnat prin eliminarea succesivă a adversarilor, primind drept trofeu o cupă1 (3). 4. Piesă metalică (în formă de vas deschis) montată la elevatoare și la alte mașini și în care se pot încărca materiale lichide, pulverulente, pământ sau piatră. 5. Plantă cu tulpina foarte scurtă, care face o singură floare albastră-azurie (Gentiana acantis). ◊ Compus: cupa-vacii = plantă agățătoare cu frunze în formă de săgeată și cu flori mari, albe, asemănătoare cu ale zorelelor (Calystegia sepium).Lat. cuppa (cu sensuri după fr. coupe), (2) magh. kupa.

CÚPĂ1, cupe, s. f. 1. Vas mai mult larg decît adînc, de sticlă, cristal, metal sau (la țară) de lemn (de toartă), din care se bea sau cu care se ia un lichid (v. pocal, ulcică); pahar cu picior, în formă de potir cu gura largă, din care se bea vin sau alte băuturi alcoolice. Uncheșul Haralambie umpluse o cupă mică de sticlă albastră cu rachiul lui de afine. SADOVEANU, N. F. 15. Trăiește încă floarea frumoasă de ieri sară, Surîde lîngă mine, pe-o margine de cupă. ANGHEL, P. 21. La fiecare zînă... mari cupe de aur pline cu băuturi scumpe. RETEGANUL, P. II 15. În cupe, vin de ambră. EMINESCU, O. I 56. ◊ (Poetic) Viața va ieși în cale Să bea cu buzele aprinse din cupa dăruirii tale. TOMA, C. V. 127. Din cupa desfătării amărăciunea naște. ALEXANDRESCU P. 105. ♦ Fig. Caliciu. Răsăreau ici colo din țărîna săracă... florile brumei... Cupele lor, în care nu venea să se adape nici o gîză, aveau albăstrimea palidă a cerului. SADOVEANU, F. J. 364. Albinele se scufundau amețite în cupa florilor. C. PETRESCU, Î. II 19. 2. Conținutul unei cupe (1). Bea în toată seara o cupă de lapte dulce. CREANGĂ, P. 97. Șapte rațe curechi Și cinci cupe de vin vechi. MARIAN, S. 42. Adă-mi o cupă de miere, Și-mi adă-o cupă de vin, Durerea să mi-o alin. ALECSANDRI, P.P. 310. 3. Unitate de măsură pentru lichide (mai mare de un litru) O oală care era ca de-o cupă mare. RETEGANUL, P. III 56. 4. Vas, de obicei de metal, care se dă ca premiu cîștigătorului unei competiții sportive; p. ext. competiție sportivă (desfășurată în vederea cîștigării unui astfel de premiu). Cupa tineretului muncitor. 5. Piesă metalică (în formă de vas) montată la diferite mașini (elevatoare, drage, excavatoare, betoniere etc.) care servește la ridicarea cerealelor, pămîntului, a pietrei.

CÚPĂ1 s.f. 1. Vas de băut, de obicei mai mult larg decât înalt. ♦ Conținutul unui astfel de vas. ♦ (Rar) Caliciu. 2. Vas de metal (prețios) care se acordă câștigătorului unei întreceri sportive ca premiu; (p. ext.) întrecere sportivă care se desfășoară pentru un astfel de premiu. 3. Piesă de metal în formă de vas, care, fiind fixată pe un elevator, servește la ridicarea cerealelor, a pământului etc. 4. Plantă cu tulpina foarte scurtă, care face o singură floare albastră-azurie. [< lat. cuppa, cf. fr. coupe].

CÚPĂ1 s. f. 1. vas de băut, pahar mai mult larg decât înalt, cu picior. ◊ recipient evazat montat pe un picior (pentru fructe etc.). ◊ caliciu. 2. obiect de metal, de cristal etc., care se atribuie ca trofeu câștigătorului unei competiții sportive; (p. ext.) întrecerea însăși. 3. piesă metalică de forma unui recipient deschis, care, fixată pe un elevator, servește la încărcarea de materiale lichide, pulverulente etc. 4. plantă cu tulpina foarte scurtă și o singură floare, albastră azurie. (< lat. cuppa, fr. coupe)

CÚPĂ1 ~e f. 1) Pahar de metal sau de sticlă, cu picior, lărgit în partea superioară. 2) Conținutul unui astfel de pahar. 3) Trofeu ce constă dintr-un vas de metal care li se dă câștigătorilor unei competiții sportive. 4) Competiție sportivă desfășurată pentru a câștiga un astfel de trofeu. 5) tehn. Căuș metalic montat la un elevator sau la o altă mașină, care servește pentru încărcarea sau ridicarea unor materiale (nisip, pământ, ciment etc.). ~a excavatorului. /<fr. cuppa

cupă f. 1. vas de băut: fiarbă vinul ’n cupe, spumege pocalul EM.; 2. vas de lemn cu care se ia zerul din putineiu (la stâne): ciobanii mulg oile în cupe și găleți; 3. aripa unei mori de vânt; 4. figură roșie în jocul cărților: rigă de cupă; 5. Bot. cupa vacei, un fel de volbură care crește pe lângă garduri (Convolvulus silvanicus). [Lat. CUPPA].

cúpă f., pl. e (lat. cuppa, it. coppa, fr. coupe, sp. pg. copa; alb. kupă; vgerm. kopf, pahar. D. lat. cŭpa vine pv. sp. cuba, fr. cuve, germ. kufe. D. rom. vine ngr. sîrb. rut. kúpa. V. cofă, chĭup). Un fel de pahar maĭ mult lat de cît adînc. Un vas în care se mulg oile ca să nu sară stropiĭ și care, fiind pus într’un cĭubăr, e legat cu niște sforĭ ca să fie maĭ în față. Aripa uneĭ morĭ de vînt saŭ, la roata de udat semănăturile, cavitate care ĭa apă. Căuș. Figură roșie în formă de inimă la jocu de cărțĭ (după ngr.). Cupa vaciĭ, un fel de vólbură (convólvulus [orĭ calystegia] sepium). V. coboc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cúpă s. f., g.-d. art. cúpei; pl. cúpe

cúpă (vas, croială, carte de joc) s. f., g.-d. art. cúpei; pl. cúpe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÚPĂ s. 1. (înv.) scafă, tas. (O ~ de vin.) 2. v. potir. 3. trofeu. (A câștigat ~ pusă în joc.) 4. (TEHN.) blid, căuș, ciutură, (reg.) făcău. (~ la roata morii.) 5. v. caliciu. 6. (BOT.) cupa-vacii (Calystegia sepium) = (reg.) volbură.

CU s. 1. (înv.) scafă, tas. (O ~ de vin.) 2. (BIS.) caliciu, potir, (înv.) scăfîrlie. (~ este un vas liturgic.) 3. trofeu. (A cîștigat ~ pusă în joc.) 4. (TEHN.) blid, căuș, ciutură, (reg.) făcău. (~ la roata morii.) 5. (BOT.) caliciu, (înv.) pahar. (~ unei flori.) 6. (BOT.) cupa-vacii (Calystegia sepium) = (reg.) volbură.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cúpă (cúpe), s. f.1. Blid, vas de lemn. – 2. Cană. – 3. Pahar. – Mr. cupă. Lat. cŭppa (Pușcariu 450; Candrea-Dens., 449; REW 2409; DAR), cel puțin cu primele sensuri ale cuvîntului; ultimul ar putea fi un împrumut din ngr. ϰοῦπα, alb. kupë (Philippide, II, 639), bg., sb., rut., tc., mag. kupa (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 322; Berneker 645; DAR), care se trag din același cuvînt lat. Din ngr. provine și cupă, s. f. (inimă, la jocurile de cărți). – Der. cupar, s. m. (paharnic, dregător al palatului domnesc însărcinat cu servirea vinului; primea darea numită cotărit); cupărie, s. f. (îndeletnicirea de paharnic); cupăresc, adj. (propriu paharnicului).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cúpă, cupe, s.f. – 1. Blid, vas de lemn: „Merele nu le-om primi / Numai o cupă de nuci” (Antologie, 1980: 58). 2. Pahar: „Să-mi dai o cupă de zin” (Papahagi, 1925: 187). 3. (bot.) Căldărușă, cinci clopoței (Aquilegia vulgaris) (Borza, 1968: 21). 4. Despărțitura din roata morii în care cade apa (Felecan, 1983). 5. Sălăriță; solniță (ALRRM, 1971: 309). 6. Mojar; vas în care se pisează sare, piper, zahăr; „cupa e de lemn; mojarul e din alamă” (ALRRM, 1971: 341). 7. Olane; țiglă curbată așezată la coama casei; clop, cornuri, colțare (ALRRM, 1971: 276). 8. Cupa piciorului = rotulă (ALRRM, 1969: 132). 9. Concavitate: „În fața obrazului / În t’eile nasului / Și-n cupele măselelor” (Papahagi, 1925: 279). ♦ (onom.) Cupa, Cupaș, nume de familie (15 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. cuppa „vas mare de lemn; butoi, bute” (DEX, MDA).

cúpă, -e, s.f. – 1. Blid, vas de lemn: „Merele nu le-om primi / Numai o cupă de nuci” (Antologie 1980: 58). 2. Pahar: „Să-mi dai o cupă de zin” (Papahagi 1925: 187). 3. (bot.) Căldărușă, cinci clopoței (Aquilegia vulgaris) (Borza 1968: 21). 4. Despărțitura din roata morii în care cade apa (Felecan 1983). 5. Sălăriță; solniță (ALR 1971: 309). 6. Mojar; vas în care se pisează sare, piper, zahăr; „cupa e de lemn; mojarul e din alamă” (ALR 1971: 341). 7. Olane; țiglă curbată așezată la coama casei; clop, cornuri, colțare (ALR 1971: 276). 8. Cupa piciorului = rotulă (ALR 1969: 132). 9. Concavitate: „În fața obrazului / În t’eile nasului / Și-n cupele măselelor” (Papahagi 1925: 279). – Lat. cuppa.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CUPA (Crater), constelație din emisfera australă, situată între constelațiile Hidra și Leul (lîngă constelația Corbul).

DAVIS [déivis], Cupa ~, competiție internațională de tenis inițiată în 1900 de către americanul D.F. Davis. Ea opune, prin eliminare directă, echipe naționale care, la fiecare meci, dispută patru întâlniri la simplu și una de dublu. România debutează în C.D. în anul 1922; echipa noastră alcătuită din Ilie Năstase și Ion Țiriac a jucat de trei ori finale acestei cupe (1969, 1971 și 1972).

Intrare: cupă (vas)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cu
  • cupa
plural
  • cupe
  • cupele
genitiv-dativ singular
  • cupe
  • cupei
plural
  • cupe
  • cupelor
vocativ singular
plural

cupă (vas)

  • 1. Vas de băut mai mult larg decât adânc (cu picior); pahar cu picior, în formă de potir cu gura largă, din care se beau băuturi alcoolice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 6 exemple
    exemple
    • Uncheșul Haralambie umpluse o cupă mică de sticlă albastră cu rachiul lui de afine. SADOVEANU, N. F. 15.
    • Trăiește încă floarea frumoasă de ieri sară, Surîde lîngă mine, pe-o margine de cupă. ANGHEL, P. 21.
    • La fiecare zînă... mari cupe de aur pline cu băuturi scumpe. RETEGANUL, P. II 15.
    • În cupe, vin de ambră. EMINESCU, O. I 56.
    • poetic Viața va ieși în cale Să bea cu buzele aprinse din cupa dăruirii tale. TOMA, C. V. 127.
    • poetic Din cupa desfătării amărăciunea naște. ALEXANDRESCU P. 105.
    • 1.1. Conținutul unui astfel de vas sau de pahar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
      exemple
      • Bea în toată seara o cupă de lapte dulce. CREANGĂ, P. 97.
        surse: DLRLC
      • Șapte rațe cu curechi Și cinci cupe de vin vechi. MARIAN, S. 42.
        surse: DLRLC
      • Adă-mi o cupă de miere, Și-mi adă-o cupă de vin, Durerea să mi-o alin. ALECSANDRI, P.P. 310.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Recipient evazat montat pe un picior (pentru fructe etc.).
      surse: MDN '00
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Răsăreau ici colo din țărîna săracă... florile brumei... Cupele lor, în care nu venea să se adape nici o gîză, aveau albăstrimea palidă a cerului. SADOVEANU, F. J. 364.
        surse: DLRLC
      • Albinele se scufundau amețite în cupa florilor. C. PETRESCU, Î. II 19.
        surse: DLRLC
  • 2. popular Unitate de măsură pentru lichide (mai mare de un litru).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • O oală care era ca de-o cupă mare. RETEGANUL, P. III 56.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Cană, vas având această capacitate.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. Trofeu în formă de cupă, care se atribuie câștigătorului unei competiții sportive.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.1. prin extensiune Competiție sportivă desfășurată în vederea câștigării unui astfel de premiu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Cupa tineretului muncitor.
        surse: DLRLC
    • 3.2. Sistem de organizare și de desfășurare a unor competiții sportive, în care câștigătorul final este desemnat prin eliminarea succesivă a adversarilor, primind drept trofeu o cupă.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. Piesă metalică în formă de vas deschis, montată la elevatoare și la alte mașini și în care se pot încărca materiale lichide, pulverulente, pământ sau piatră.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 5. Plantă cu tulpina foarte scurtă, care face o singură floare albastră-azurie (Gentiana acantis).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: