8 definiții pentru cunoscut (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUNOSCÚT, -Ă, cunoscuți, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care se cunoaște, care se știe. ♦ (Persoană) care poate fi ușor de recunoscut. 2. (Persoană) care a făcut cunoștință cu cineva. ♦ (Persoană) care se bucură de o anumită reputație, de notorietate. – V. cunoaște.

CUNOSCÚT, -Ă, cunoscuți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se cunoaște, care este știut. ♦ Care a mai fost văzut, care poate fi ușor recunoscut. 2. (Despre oameni) Care a legat cunoștință cu cineva, pe care cineva îl cunoaște. ♦ Care se bucură de o anumită reputație; renumit. – V. cunoaște.

CUNOSCÚT, -Ă, cunoscuți, -te, adj. 1. Care se cunoaște, care este știut, despre care cineva are o idee clară. Nu există și nici nu poate exista absolut nici o deosebire principială între fenomen și lucrul în sine. Nu există decît diferența dintre cele cunoscute și cele necunoscute încă. LENIN, MAT. EMP. 107. ◊ (Substantivat) A merge de la cunoscut la necunoscut. ♦ Care a mai fost văzut sau știut o dată, care poate fi ușor recunoscut. În ograda conacului dădu peste un flăcău care i se păru cunoscut. REBREANU, R. I 159. Nu cumva ți-i cunoscut ceva pe aici? Atunci ea... se uită mai cu băgare de samă și îndată cunoaște podul cel minunat din ceea lume, și palatul în care trăise ea cu Făt-Frumos. CREANGĂ, P. 95. 2. (Despre persoane) Care a legat cunoștință cu cineva, pe care cineva îl cunoaște, despre care se știe cine este. Doi oameni, cunoscuți unul cu altul, călătoreau odată, vara, pe un drum. CREANGĂ, A. 143. ◊ (Substantivat) Eu prieten cu Scarlat Măinescu?... Cunoscut, da! Nu prieten. C. PETRESCU, Î. II 115. Eu îs cunoscut și prietin al soțului dumitale. SADOVEANU, B. 96. ◊ Care se bucură de o anumită reputație (de obicei bună). V. celebru, renumit. Eu sînt fecior vestitului Strîmbă- Lemne... El era un om foarte învățat și cunoscut pe vremea lui. NEGRUZZI, S. I 245.

cunoscut a. și m. persoană cu care stăm în relațiuni: are mulți cunoscuți și amici.

cunoscút, -ă adj. Celebru, pe care-l știe lumea: om cunoscut. S. Persoană cunoscută, cunoștință: amiciĭ și cunoscuțiĭ. Fac cunoscut (fr. faire connaître), comunic: îțĭ fac cunoscut c’am venit, îțĭ fac cunoscută venirea mea. V. nobil, notabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cunoscút adj. m., s. m., pl. cunoscúți; adj. f., s. f. cunoscútă, pl. cunoscúte

cunoscút adj. m., s. m., pl. cunoscúți; f. sg. cunoscútă, pl. cunoscúte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: cunoscut (s.m.)
cunoscut2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cunoscut
  • cunoscutul
  • cunoscutu‑
plural
  • cunoscuți
  • cunoscuții
genitiv-dativ singular
  • cunoscut
  • cunoscutului
plural
  • cunoscuți
  • cunoscuților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cunoscut, -ă cunoscută

  • 1. (Persoană) care se cunoaște, care se știe.
    surse: DEX '09 DLRLC antonime: necunoscut, -ă 2 exemple
    exemple
    • Nu există și nici nu poate exista absolut nici o deosebire principială între fenomen și lucrul în sine. Nu există decît diferența dintre cele cunoscute și cele necunoscute încă. LENIN, MAT. EMP. 107.
      surse: DLRLC
    • A merge de la cunoscut la necunoscut.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Persoană) care poate fi ușor de recunoscut.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • În ograda conacului dădu peste un flăcău care i se păru cunoscut. REBREANU, R. I 159.
        surse: DLRLC
      • Nu cumva ți-i cunoscut ceva pe aici? Atunci ea... se uită mai cu băgare de samă și îndată cunoaște podul cel minunat din ceea lume, și palatul în care trăise ea cu Făt-Frumos. CREANGĂ, P. 95.
        surse: DLRLC
  • 2. (Persoană) care a făcut cunoștință cu cineva.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Doi oameni, cunoscuți unul cu altul, călătoreau odată, vara, pe un drum. CREANGĂ, A. 143.
      surse: DLRLC
    • Eu prieten cu Scarlat Măinescu?... Cunoscut, da! Nu prieten. C. PETRESCU, Î. II 115.
      surse: DLRLC
    • Eu îs cunoscut și prietin al soțului dumitale. SADOVEANU, B. 96.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Persoană) care se bucură de o anumită reputație, de notorietate.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: renumit un exemplu
      exemple
      • Eu sînt fecior vestitului Strîmbă-Lemne... El era un om foarte învățat și cunoscut pe vremea lui. NEGRUZZI, S. I 245.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cunoaște
    surse: DEX '98 DEX '09