11 definiții pentru cunoscător (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUNOSCĂTÓR, -OÁRE, cunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu; expert. ♦ (Persoană) care are un gust rafinat. – Cunoaște + suf. -ător.

CUNOSCĂTÓR, -OÁRE, cunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu; expert. ♦ (Persoană) care are un gust rafinat. – Cunoaște + suf. -ător.

cunoscător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. II, 26/2 / Pl: ~i, ~oare / E: cunoaște + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu Si: expert. 3-4 smf, a (Persoană) care are un gust rafinat. 5 (Înv#) Recunoscător.

CUNOSCĂTÓR,-OÁRE, cunoscători, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care posedă cunoștințe speciale într-un domeniu; priceput, expert. Era unul din cei mai adînci cunoscători ai limbii și literaturii noastre. VLAHUȚĂ, O. A. 238. Cunoscător de oameni sînt eu la bătrînețe. ALECSANDRI, T. II 97. Se găsiră Alți vînători, Mai cunoscători, Și ziseră că-i urmă de căprioară. TEODORESCU, P. P. 174. ♦ (Persoană) care are gust rafinat. Cunoscător în artă.

CUNOSCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival 1) Care are cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu oarecare. 2) Care are gust rafinat. /a cunoaște + suf. ~ător

cunoscător a. și m. care cunoaște, știe, se pricepe.

cunoscătór, -oáre adj. și s. Care se pricepe la, în ceva: cunoscător în artă, la stofe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cunoscător adj. m., s. m., pl. cunoscători; adj. f., s. f. sg. și pl. cunoscătoare

cunoscător adj. m., s. m., pl. cunoscători; adj. f., s. f. sg. și pl. cunoscătoare

cunoscătór adj. m., s. m., pl. cunoscătóri; f. sg. și pl. cunoscătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUNOSCĂTÓR adj., s. 1. v. expert. 2. (astăzi rar) știutor. (E un bun ~ al limbii noastre.)

CUNOSCĂTOR adj. s. 1. expert (Un mare ~ în problema...) 2. (astăzi rar) știutor. (E un bun ~ al limbii noastre.)

Intrare: cunoscător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cunoscător
  • cunoscătorul
  • cunoscătoru‑
plural
  • cunoscători
  • cunoscătorii
genitiv-dativ singular
  • cunoscător
  • cunoscătorului
plural
  • cunoscători
  • cunoscătorilor
vocativ singular
  • cunoscătorule
plural
  • cunoscătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cunoscător, cunoscătorisubstantiv masculin
cunoscătoare, cunoscătoaresubstantiv feminin
cunoscător, cunoscătoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era unul din cei mai adînci cunoscători ai limbii și literaturii noastre. VLAHUȚĂ, O. A. 238. DLRLC
    • format_quote Cunoscător de oameni sînt eu la bătrînețe. ALECSANDRI, T. II 97. DLRLC
    • format_quote Se găsiră Alți vînători, Mai cunoscători, Și ziseră că-i urmă de căprioară. TEODORESCU, P. P. 174. DLRLC
    • 1.1. (Persoană) care are un gust rafinat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cunoscător în artă. DLRLC
etimologie:
  • Cunoaște + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.