11 definiții pentru cunoscător (s.m.)
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUNOSCĂTOR, -OARE, cunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu; expert. ♦ (Persoană) care are un gust rafinat. – Cunoaște + suf. -ător.
CUNOSCĂTOR, -OARE, cunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu; expert. ♦ (Persoană) care are un gust rafinat. – Cunoaște + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cunoscător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. II, 26/2 / Pl: ~i, ~oare / E: cunoaște + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu Si: expert. 3-4 smf, a (Persoană) care are un gust rafinat. 5 (Înv#) Recunoscător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUNOSCĂTOR,-OARE, cunoscători, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care posedă cunoștințe speciale într-un domeniu; priceput, expert. Era unul din cei mai adînci cunoscători ai limbii și literaturii noastre. VLAHUȚĂ, O. A. 238. Cunoscător de oameni sînt eu la bătrînețe. ALECSANDRI, T. II 97. Se găsiră Alți vînători, Mai cunoscători, Și ziseră că-i urmă de căprioară. TEODORESCU, P. P. 174. ♦ (Persoană) care are gust rafinat. Cunoscător în artă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUNOSCĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival 1) Care are cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu oarecare. 2) Care are gust rafinat. /a cunoaște + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cunoscător a. și m. care cunoaște, știe, se pricepe.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cunoscătór, -oáre adj. și s. Care se pricepe la, în ceva: cunoscător în artă, la stofe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cunoscător adj. m., s. m., pl. cunoscători; adj. f., s. f. sg. și pl. cunoscătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cunoscător adj. m., s. m., pl. cunoscători; adj. f., s. f. sg. și pl. cunoscătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cunoscător adj. m., s. m., pl. cunoscători; f. sg. și pl. cunoscătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CUNOSCĂTOR adj., s. 1. v. expert. 2. (astăzi rar) știutor. (E un bun ~ al limbii noastre.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUNOSCĂTOR adj. s. 1. expert (Un mare ~ în problema...) 2. (astăzi rar) știutor. (E un bun ~ al limbii noastre.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
cunoscător, cunoscătorisubstantiv masculin cunoscătoare, cunoscătoaresubstantiv feminin cunoscător, cunoscătoareadjectiv
- 1. (Persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Era unul din cei mai adînci cunoscători ai limbii și literaturii noastre. VLAHUȚĂ, O. A. 238. DLRLC
- Cunoscător de oameni sînt eu la bătrînețe. ALECSANDRI, T. II 97. DLRLC
- Se găsiră Alți vînători, Mai cunoscători, Și ziseră că-i urmă de căprioară. TEODORESCU, P. P. 174. DLRLC
- 1.1. (Persoană) care are un gust rafinat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cunoscător în artă. DLRLC
-
-
etimologie:
- Cunoaște + sufix -ător. DEX '98 DEX '09