11 definiții pentru cumpărătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMPĂRĂTÚRĂ, cumpărături, s. f. Faptul de a cumpăra; (concr.) obiect cumpărat; târguială. – Cumpăra + suf. -ătură.

CUMPĂRĂTÚRĂ, cumpărături, s. f. Faptul de a cumpăra; (concr.) obiect cumpărat; târguială. – Cumpăra + suf. -ătură.

cumpărătu sf [At: (a. 1605) URICARIUL I, 159 / Pl: ~ri / E: cumpăra + -(ă)tură)] 1 Cumpărare (1). 2 Marfa cumpărată. 3 (Ccr; mpl) Obiecte cumpărate în diferite prăvălii Si: târguială.

CUMPĂRĂTÚRĂ, cumpărături, s. f. Faptul de a cumpăra, cumpărare; (concretizat, de obicei la pl.) obiect cumpărat, tîrguială. Ți-a ajuns o vorbă... în auz și ai zăbovit după ce făcuseși cumpărăturile. PAS, Z. I 193. Spuneau unii și alții că ar fi nevoie să vie vreun judecător de la tîrg, să cerceteze... dacă se află hîrtia lor de cumpărătură de la Dorna. SADOVEANU, B. 216. Da, da... vorbi moșul, lăsînd cumpărătura pe masă. DUNĂREANU, CH. 14. Am dat 30 [de galbeni] pentru tipărirea istoriei mele și pentru cumpărătura unor cărți trebuincioase. KOGĂLNICEANU, S. 101.

CUMPĂRĂTÚRĂ ~i f. 1) Faptul de a cumpăra. 2) Obiect cumpărat. /a cumpăra + suf. ~ătură

cumpărătură f. rezultatul cumpărării, lucru cumpărat.

cumpărătúră f., pl. ĭ. Lucru cumpărat: am fost în tîrg și am adus o mulțime de cumpărăturĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cumpărătu s. f., g.-d. art. cumpărăturii; pl. cumpărături

cumpărătu s. f., g.-d. art. cumpărăturii; pl. cumpărături

cumpărătúră s. f., g.-d. art. cumpărătúrii; pl. cumpărătúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUMPĂRĂTÚRĂ s. târguială. (A făcut unele ~.)

CUMPĂRĂTU s. tîrguială. (A făcut unele ~.)

Intrare: cumpărătură
cumpărătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumpărătu
  • cumpărătura
plural
  • cumpărături
  • cumpărăturile
genitiv-dativ singular
  • cumpărături
  • cumpărăturii
plural
  • cumpărături
  • cumpărăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cumpărătu, cumpărăturisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a cumpăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cumpărare
    • format_quote Ți-a ajuns o vorbă... în auz și ai zăbovit după ce făcuseși cumpărăturile. PAS, Z. I 193. DLRLC
    • format_quote Spuneau unii și alții că ar fi nevoie să vie vreun judecător de la tîrg, să cerceteze... dacă se află hîrtia lor de cumpărătură de la Dorna. SADOVEANU, B. 216. DLRLC
    • format_quote Am dat 30 [de galbeni] pentru tipărirea istoriei mele și pentru cumpărătura unor cărți trebuincioase. KOGĂLNICEANU, S. 101. DLRLC
    • 1.1. concretizat Obiect cumpărat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: târguială
      • format_quote Da, da... vorbi moșul, lăsînd cumpărătura pe masă. DUNĂREANU, CH. 14. DLRLC
etimologie:
  • Cumpăra + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.