13 definiții pentru cumpănire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMPĂNÍRE, cumpăniri, s. f. Acțiunea de a (se) cumpăni și rezultatul ei. 1. Echilibru. ◊ Expr. (A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold). 2. Fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). – V. cumpăni.

CUMPĂNÍRE, cumpăniri, s. f. Acțiunea de a (se) cumpăni și rezultatul ei. 1. Echilibru. ◊ Expr. (A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold). 2. Fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). – V. cumpăni.

cumpănire sf [At: (a. 1814) URICARIUL I, 186 / V: ~pen~ / Pl: ~ri / E: cumpăni] 1 Cântărire. 2 (Înv) Utilizare a balanței Si: cântărit1, cumpănit1 (2). 3 (Înv) Încercare cu mâna a greutății unui obiect Si: cumpănit1 (3). 4 (Înv) Plată pentru ceva cu lucruri de preț, raportată la greutatea obiectului Si: cumpănit1 (4). 5 (Înv) Apreciere. 6 (Înv; fig) Asemănare. 7 (Înv; fig) Comparare. 8 (Fig) Examinare. 9 Chibzuire. 10 Estimare a valorii Si: cumpănit1 (10). 11 (Înv) Coborârea unui astru spre apus Si: cumpănit1 (11). 12 (Înv) Dominare. 13 (Înv) Tendință de a cădea a unui obiect Si: cumpănit1 (13). 14 (Reg) Plecare într-o direcție Si: cumpănit1 (14). 15 (Fig; reg) Intenție. 16 (Reg) Hotărâre. 17 (Iuz) îndemn. 18 (Iuz) Sfat. 19 (Înv) Mișcare la dreapta sau la stânga Si: cumpănit1 (19). 20 (Înv) Clătinare. 21 (Înv) Legănare. 22 (Înv) Ezitare. 23 (Înv) Echilibru. 24 (Îlav) În ~ În echilibru. 25 (Înv; d. o armă; îal) A ține de mijloc, cu mâna lăsată în jos. 26 (Înv) Echivalare. 27 (Înv) Temperare. 28 (Înv) Agonizare. 29 (Înv) Așezare a unei prăjini ca o pârghie Si: cumpănit1 (17)

CUMPĂNÍRE, cumpăniri, s. f. 1. Echilibru. Deseori o șipcă se rupea, și omul, pierzîndu-și cumpănirea, cădea în noroi. PAS, Z. I 107. ◊ Loc. adj. și adv. (Despre arme) În cumpănire = ținut de mijloc, cu mîna sprijinită de șold. Păstrați cadența... Arma-n cumpănire. CAMILAR, N. I 171. Ieși dinăuntru un lanț de soldați cu puști în cumpănire. PAS, Z. IV 39. 2. Fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). Nebuneasca lui sumeție se sfărmă în sfîrșit de statornica cumpănire a lui Petru. NEGRUZZI, S. I 177. – Variantă: cumpeníre (HOGAȘ, DR. II 191) s. f.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cumpănire s. f., g.-d. art. cumpănirii; pl. cumpăniri

cumpănire s. f., g.-d. art. cumpănirii; pl. cumpăniri

cumpăníre s. f., g.-d. art. cumpănírii; pl. cumpăníri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUMPĂNÍRE s. 1. v. echilibru. 2. v. echilibrare.

CUMPĂNÍRE s. v. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, deliberare, gândire, înțelepciune, judecare, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact.

CUMPĂNIRE s. 1. cumpănă, cumpăneală, echilibru. (Se află în poziție de ~.) 2. contrabalansare, cumpăneală, echilibrare. (O greutate pusă pentru ~.)

cumpănire s. v. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINȚĂ. CHIBZUIRE. CUMINȚENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. DELIBERARE. GÎNDIRE. ÎNȚELEPCIUNE. JUDECARE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAȚIE. RAȚIUNE. SOCOTEALĂ. SOCOTINȚĂ. TACT.

Intrare: cumpănire
cumpănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumpănire
  • cumpănirea
plural
  • cumpăniri
  • cumpănirile
genitiv-dativ singular
  • cumpăniri
  • cumpănirii
plural
  • cumpăniri
  • cumpănirilor
vocativ singular
plural
cumpenire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumpenire
  • cumpenirea
plural
  • cumpeniri
  • cumpenirile
genitiv-dativ singular
  • cumpeniri
  • cumpenirii
plural
  • cumpeniri
  • cumpenirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cumpănire, cumpănirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) cumpăni și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
    • 1.1. Echilibrare, echilibru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Deseori o șipcă se rupea, și omul, pierzîndu-și cumpănirea, cădea în noroi. PAS, Z. I 107. DLRLC
      • chat_bubble (A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold). DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Păstrați cadența... Arma-n cumpănire. CAMILAR, N. I 171. DLRLC
        • format_quote Ieși dinăuntru un lanț de soldați cu puști în cumpănire. PAS, Z. IV 39. DLRLC
    • 1.2. figurat Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: chibzuială antonime: nechibzuire
      • format_quote Nebuneasca lui sumeție se sfărmă în sfîrșit de statornica cumpănire a lui Petru. NEGRUZZI, S. I 177. DLRLC
etimologie:
  • vezi cumpăni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.