3 definiții pentru cuminecat cuminicat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cuminecat2, ~ă a [At: (a. 1640) GCR I, 88/37 / V: ~nic~ / Pl: ~ați, ~e / E: cumineca] Care a primit cuminecătura (2) Si: împărtășit, grijit.

cuminecat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: cumineca] 1-2 Cuminecare (1-2).

cuminicat, ~ă a vz cuminecat

Intrare: cuminecat
cuminecat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuminecat
  • cuminecatul
  • cuminecatu‑
  • cumineca
  • cuminecata
plural
  • cuminecați
  • cuminecații
  • cuminecate
  • cuminecatele
genitiv-dativ singular
  • cuminecat
  • cuminecatului
  • cuminecate
  • cuminecatei
plural
  • cuminecați
  • cuminecaților
  • cuminecate
  • cuminecatelor
vocativ singular
plural
cuminicat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuminicat
  • cuminicatul
  • cuminicatu‑
  • cuminica
  • cuminicata
plural
  • cuminicați
  • cuminicații
  • cuminicate
  • cuminicatele
genitiv-dativ singular
  • cuminicat
  • cuminicatului
  • cuminicate
  • cuminicatei
plural
  • cuminicați
  • cuminicaților
  • cuminicate
  • cuminicatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)