3 definiții pentru cuminecat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cuminecat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: cumineca] 1-2 Cuminecare (1-2).
cuminecat2, ~ă a [At: (a. 1640) GCR I, 88/37 / V: ~nic~ / Pl: ~ați, ~e / E: cumineca] Care a primit cuminecătura (2) Si: împărtășit, grijit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuminicat, ~ă a vz cuminecat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cuminecat
cuminecat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
cuminicat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)