19 definiții pentru cumbara

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMBARA, cumbarale, s. f. (Înv.) Obuz. [Var.: bumbara s. f.] – Din tc. kumbara.

CUMBARA, cumbarale, s. f. (Înv.) Obuz. [Var.: bumbara s. f.] – Din tc. kumbara.

cumbara sf [At: NECULCE, ap. LET. 291/37 / V: (înv) bum~, com~, gum~ / Pl: ~le / E: tc kumbara] (Trî) 1 Ghiulea. 2 Piuă.

CUMBARA, cumbarale, s. f. (Învechit) Obuz. Mortierele se numeau pive și obuzurile, cumbarale. BĂLCESCU, O. I 126. – Variantă: bumbara (TEODORESCU, P. P. 482) s. f.

CUMBARA s.f. 1. (Mold., ȚR) Bombă, obuz, ghiulea. A: Poartă la sine bumbarale de cele mici, cu feștilă, de aruncă din mîni. NCL II 335. Iară pe cumbaragi-basa îl închisease veziriul . . . pentru o eumbara ce aruncase. IM 1754, 74^;cf. PSEUDO-COSTIN; IM 1754, 72r. B: Iară pe cumbaragi-bașa îl închisease veziriul . . . pentru o cumbara ce aruncase. IM 1730, 104r.

cumbará f. (turc. kumbara, granată, d. pers. hum-paré, hum-bara, boambă). Vechĭ. Obuz (proĭectil de tun). Granată: granatarĭ cariĭ poartă la sine cumbarale de cele micĭ cu feștilă de aruncă din mînĭ (N. Cost. 2, 107). – Și comb-, gomb- și bumb- (după boambă).

BUMBARA s. f. v. cumbara.

bumbarà f. odinioară, obuz pentru asvârlitul bombelor: cu tunuri și bumbarale POP. [Compromis popular între bumbă («bombă») și sinonimul său arhaic cumbara].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cumbara (înv.) s. f., art. cumbaraua, g.-d. art. cumbaralei; pl. cumbarale

cumbara (înv.) s. f., art. cumbaraua, g.-d. art. cumbaralei; pl. cumbarale, art. cumbaralele

cumbara s. f., art. cumbaraua, g.-d. art. cumbaralei; pl. cumbarale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cumbara (cumbarale), s. f.1. Bombă, proiectil. – 2. Mortier, obuzier. Tc. kumbara (Șeineanu, III, 43; Ronzevalle 87), cf. alb., bg. kumbará. Sec. XVIII, înv.Der. cumbaragiu, s. m. (artilerist), din tc. kumbaraci.

Intrare: cumbara
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumbara
  • cumbaraua
plural
  • cumbarale
  • cumbaralele
genitiv-dativ singular
  • cumbarale
  • cumbaralei
plural
  • cumbarale
  • cumbaralelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bumbara
  • bumbaraua
plural
  • bumbarale
  • bumbaralele
genitiv-dativ singular
  • bumbarale
  • bumbaralei
plural
  • bumbarale
  • bumbaralelor
vocativ singular
plural
combara
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cumbara, cumbaralesubstantiv feminin

  • 1. învechit Mortier, obuz. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mortierele se numeau pive și obuzurile, cumbarale. BĂLCESCU, O. I 126. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.