7 definiții pentru culcat (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULCAT2, -Ă, culcați, -te, adj. Așezat în poziție orizontală. – V. culca.

CULCAT2, -Ă, culcați, -te, adj. Așezat în poziție orizontală. – V. culca.

culcat2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 60 / Pl: ~ați, ~e / E: culca] 1 (D. oameni și animale; șîe) A sta ~ (A sta) întins orizontal, pentru a se odihni sau a dormi. 2 Găzduit. 3 Întins pe pământ cu fața în jos. 4 Așezat înclinat pe (sau în) ceva. 5 Pus în (sau peste) ceva. 6 (D. urechi) Ciulit. 7 Lăsat în jos. 8 Îndoit. 9 Frânt. 10 (Pfm; șîe) A fi ~ la pământ (A fi) doborât. 11 (Pfm; îae) (A fi) ucis. 12 (Fig; îs) Umbră ~ă Umbră înclinată (din cauza soarelui la apus). 13 (Reg; șîs palmă ~ă) Măsură cu palma ținând degetele lipite. 14 (D. plante) Căzut la pământ.

CULCAT2, -Ă, culcați, -te, adj. 1. (Despre ființe, construit mai ales cu verbul «a sta») întins (de obicei spre a dormi sau a se odihni), așezat în poziție orizontală. Nimeni n-are voie să stea culcat pe spate sau pe pîntece. SAHIA, N. 114. Căruța în care stă culcat abia înaintează pe căi fără de urme. ODOBESCU, S. III 15. Olga dormea culcată pe o canapea. NEGRUZZI, S. I 60. ◊ Fig. Orașul sta pe vale culcat cu nepăsare. MACEDONSKI, O. I 48. Cînd ajunserăm a doua zi de dimineață în dealul numit Repedea, văzurăm capitala Moldovei culcată cu lene pe o coastă lină, spre nord-vest, ca un călător obosit de cale și de suferințe. BOLINTINEANU, 276. ♦ (Cu valoare de imperativ) Comandă folosită în armată pentru executarea mișcărilor de culcare. 2. (Despre obiecte care de obicei stau vertical) Aflat în poziție orizontală, răsturnat. (Fig.) Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate. ALEXANDRESCU, P. 132.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

culcat adj. m., pl. culcați; f. sg. culcată, pl. culcate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CULCAT adj. 1. întins, lungit, tolănit, trântit, (reg.) răbunit, (Mold.) tologit. (Stă puțin ~ după-amiază.) 2. v. răsturnat. 3. doborât, tăvălit, (pop.) pologit. (Un lan de grâu ~.)

CULCAT adj. 1. întins, lungit, tolănit, trîntit, (reg.) răbunit, (Mold.) tologit. (Stă puțin ~ după amiază.) 2. doborît, răsturnat, trîntit. (Niște scaune ~.) 3. doborît, tăvălit, (pop.) pologit. (Un lan de grîu ~.)

Intrare: culcat (adj.)
culcat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culcat
  • culcatul
  • culcatu‑
  • culca
  • culcata
plural
  • culcați
  • culcații
  • culcate
  • culcatele
genitiv-dativ singular
  • culcat
  • culcatului
  • culcate
  • culcatei
plural
  • culcați
  • culcaților
  • culcate
  • culcatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

culcat, culcaadjectiv

  • 1. Așezat în poziție orizontală. DEX '09 DLRLC
    antonime: sculat
    • format_quote Nimeni n-are voie să stea culcat pe spate sau pe pîntece. SAHIA, N. 114. DLRLC
    • format_quote Căruța în care stă culcat abia înaintează pe căi fără de urme. ODOBESCU, S. III 15. DLRLC
    • format_quote Olga dormea culcată pe o canapea. NEGRUZZI, S. I 60. DLRLC
    • format_quote figurat Orașul sta pe vale culcat cu nepăsare. MACEDONSKI, O. I 48. DLRLC
    • format_quote figurat Cînd ajunserăm a doua zi de dimineață în dealul numit Repedea, văzurăm capitala Moldovei culcată cu lene pe o coastă lină, spre nord-vest, ca un călător obosit de cale și de suferințe. BOLINTINEANU, 276. DLRLC
    • format_quote figurat Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate. ALEXANDRESCU, P. 132. DLRLC
    • 1.1. (Cu valoare de imperativ) Comandă folosită în armată pentru executarea mișcărilor de culcare. DLRLC
etimologie:
  • vezi culca DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.