7 definiții pentru culcat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

culcat2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 60 / Pl: ~ați, ~e / E: culca] 1 (D. oameni și animale; șîe) A sta ~ (A sta) întins orizontal, pentru a se odihni sau a dormi. 2 Găzduit. 3 Întins pe pământ cu fața în jos. 4 Așezat înclinat pe (sau în) ceva. 5 Pus în (sau peste) ceva. 6 (D. urechi) Ciulit. 7 Lăsat în jos. 8 Îndoit. 9 Frânt. 10 (Pfm; șîe) A fi ~ la pământ (A fi) doborât. 11 (Pfm; îae) (A fi) ucis. 12 (Fig; îs) Umbră ~ă Umbră înclinată (din cauza soarelui la apus). 13 (Reg; șîs palmă ~ă) Măsură cu palma ținând degetele lipite. 14 (D. plante) Căzut la pământ.

CULCÁT2, -Ă, culcați, -te, adj. Așezat în poziție orizontală. – V. culca.

CULCÁT2, -Ă, culcați, -te, adj. Așezat în poziție orizontală. – V. culca.

CULCÁT2, -Ă, culcați, -te, adj. 1. (Despre ființe, construit mai ales cu verbul «a sta») întins (de obicei spre a dormi sau a se odihni), așezat în poziție orizontală. Nimeni n-are voie să stea culcat pe spate sau pe pîntece. SAHIA, N. 114. Căruța în care stă culcat abia înaintează pe căi fără de urme. ODOBESCU, S. III 15. Olga dormea culcată pe o canapea. NEGRUZZI, S. I 60. ◊ Fig. Orașul sta pe vale culcat cu nepăsare. MACEDONSKI, O. I 48. Cînd ajunserăm a doua zi de dimineață în dealul numit Repedea, văzurăm capitala Moldovei culcată cu lene pe o coastă lină, spre nord-vest, ca un călător obosit de cale și de suferințe. BOLINTINEANU, 276. ♦ (Cu valoare de imperativ) Comandă folosită în armată pentru executarea mișcărilor de culcare. 2. (Despre obiecte care de obicei stau vertical) Aflat în poziție orizontală, răsturnat. (Fig.) Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate. ALEXANDRESCU, P. 132.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culcát adj. m., pl. culcáți; f. sg. culcátă, pl. culcáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CULCÁT adj. 1. întins, lungit, tolănit, trântit, (reg.) răbunit, (Mold.) tologit. (Stă puțin ~ după-amiază.) 2. v. răsturnat. 3. doborât, tăvălit, (pop.) pologit. (Un lan de grâu ~.)

CULCAT adj. 1. întins, lungit, tolănit, trîntit, (reg.) răbunit, (Mold.) tologit. (Stă puțin ~ după amiază.) 2. doborît, răsturnat, trîntit. (Niște scaune ~.) 3. doborît, tăvălit, (pop.) pologit. (Un lan de grîu ~.)

Intrare: culcat (adj.)
culcat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culcat
  • culcatul
  • culcatu‑
  • culca
  • culcata
plural
  • culcați
  • culcații
  • culcate
  • culcatele
genitiv-dativ singular
  • culcat
  • culcatului
  • culcate
  • culcatei
plural
  • culcați
  • culcaților
  • culcate
  • culcatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

culcat (adj.)

  • 1. Așezat în poziție orizontală.
    surse: DEX '09 DLRLC antonime: sculat 6 exemple
    exemple
    • Nimeni n-are voie să stea culcat pe spate sau pe pîntece. SAHIA, N. 114.
      surse: DLRLC
    • Căruța în care stă culcat abia înaintează pe căi fără de urme. ODOBESCU, S. III 15.
      surse: DLRLC
    • Olga dormea culcată pe o canapea. NEGRUZZI, S. I 60.
      surse: DLRLC
    • figurat Orașul sta pe vale culcat cu nepăsare. MACEDONSKI, O. I 48.
      surse: DLRLC
    • figurat Cînd ajunserăm a doua zi de dimineață în dealul numit Repedea, văzurăm capitala Moldovei culcată cu lene pe o coastă lină, spre nord-vest, ca un călător obosit de cale și de suferințe. BOLINTINEANU, 276.
      surse: DLRLC
    • figurat Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate. ALEXANDRESCU, P. 132.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Cu valoare de imperativ) Comandă folosită în armată pentru executarea mișcărilor de culcare.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi culca
    surse: DEX '09 DEX '98