4 definiții pentru cuțitoire cuțitoit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cuțitoì v. a netezi cu cuțitoaia.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUȚITOÍ vb. (TEHN.) (reg.) a mezdri, (Ban. și Transilv.) a sinălui. (~ doagele.)

CUȚITOI vb. (TEHN.) (reg.) a mezdri, (Ban. și Transilv.) a sinălui. (~ doagele.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cuțitói, cuțitoaie, s.n. – Unealtă dintr-o lamă ascuțită, cu două mânere, folosită la netezit, îndreptat sau răzuit lemnul (Bilțiu, 2010). – Din cuțit (< lat. *cotitus) + suf. -oi (MDA).[1]

  1. Corectat de la s.f. la s.n. — Octavian Mocanu
Intrare: cuțitoire
cuțitoire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuțitoire
  • cuțitoirea
plural
  • cuțitoiri
  • cuțitoirile
genitiv-dativ singular
  • cuțitoiri
  • cuțitoirii
plural
  • cuțitoiri
  • cuțitoirilor
vocativ singular
plural
cuțitoit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuțitoit
  • cuțitoitul
  • cuțitoitu‑
  • cuțitoi
  • cuțitoita
plural
  • cuțitoiți
  • cuțitoiții
  • cuțitoite
  • cuțitoitele
genitiv-dativ singular
  • cuțitoit
  • cuțitoitului
  • cuțitoite
  • cuțitoitei
plural
  • cuțitoiți
  • cuțitoiților
  • cuțitoite
  • cuțitoitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)