4 definiții pentru cuțitoire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cuțitoì v. a netezi cu cuțitoaia.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CUȚITOI vb. (TEHN.) (reg.) a mezdri, (Ban. și Transilv.) a sinălui. (~ doagele.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUȚITOI vb. (TEHN.) (reg.) a mezdri, (Ban. și Transilv.) a sinălui. (~ doagele.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cuțitoi, cuțitoaie, s.n. – Unealtă dintr-o lamă ascuțită, cu două mânere, folosită la netezit, îndreptat sau răzuit lemnul (Bilțiu, 2010). – Din cuțit (< lat. *cotitus) + suf. -oi (MDA).[1]
- Corectat de la s.f. la s.n. — Octavian Mocanu
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: cuțitoire
cuțitoire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cuțitoit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)