16 definiții pentru cuțitoaie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUȚITOAIE, cuțitoaie, s. f. 1. Unealtă așchietoare formată dintr-o lamă ascuțită de oțel (cu două mânere la capete), folosită în tâmplărie, dogărie, tăbăcărie etc. pentru cioplit, curățat, îndreptat, răzuit. 2. Unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă, prevăzută cu un mâner, folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățarea copitelor. [Pr.: -toa-ie] – Cuțit + suf. -oaie.

cuțitoaie sf [At: BIBLIA (1688), 228b / V: ~țut~ / P: ~toa-ie / Pl: ~oi / E: cuțit + -oaie] 1 Instrument format dintr-o lamă ascuțită de oțel (cu două mânere la capete), folosit în tâmplărie, dogărie, tăbăcărie etc. pentru cioplit, curățat, îndreptat, răzuit Si: cuțitoi1 (2). 2 Unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă, prevăzută cu un mâner, folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățarea copitelor. 3 Strung. 4 Instrument de pescărie prevăzut cu un cuțit, cu care pescarii scot carmacele la suprafață Si: (reg) rizacă. 5 Fierul plugului Si: cuțit (17), (pop) custură. 6 Cuțitoi1 (1). 7 (Iht; pan) Zvârlugă (Cobites taenie).

CUȚITOAIE, cuțitoaie, s. f. 1. Instrument format dintr-o lamă ascuțită de oțel (cu două mânere la capete), folosit în tâmplărie, dogărie, tăbăcărie etc. pentru cioplit, curățat, îndreptat, răzuit. 2. Unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă, prevăzută cu un mâner, folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățirea copitelor. [Pr.: -toa-ie] – Cuțit + suf. -oaie.

CUȚITOAIE, cuțitoaie, s. f. Un fel de cuțit format dintr-o lamă ascuțită de oțel, de obicei cu două minere perpendiculare pe capetele ei, folosit de dulgheri, dogari, tăbăcari etc. ca unealtă de cioplit și răzuit. Lucrează un om înarmat cu o cuțitoaie enormă. BOGZA, A. I. 99. Dacul ține mai adesea în mînă un mare cuțit în forma unei secere puțin încovoiată, pe care cu nedrept cuvînt unii autori au semuit-o cuțitoaiei cu cîrlig a lui Chronos. ODOBESCU, S. II 283. Rotarii fac toate... servindu-se cu instrumentele următoare: toporul, barda... cuțitoaie, sfredel. I. IONESCU, M. 711.

CUȚITOAIE ~ f. Instrument format dintr-o lamă de oțel cu două mânere, folosit (de tâmplari, dogari, tăbăcari etc.) la cioplit sau la răzuit. [Sil. -toa-ie] /cuțit + suf. ~oaie

cuțitoaie f. 1. cuțit lat cu două mânere al dulgherilor; 2. unealtă analoagă a fierarului de curățit unghiile calului: 3. Zool4. alt nume dat svârlugei (după forma-i lungăreață).

cuțitoáĭe f., pl. (ca lighioĭ) saŭ și egal cu sing. Est. Cuțit cu doŭă mînere la cele doŭă capete întrebuințat la cĭoplit orĭ răzuit de tîmplarĭ, dogarĭ, rotarĭ și potcovarĭ (în vest mezdrea). V. scăunoaĭe, sinalăŭ, strujniță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cuțitoaie s. f., art. cuțitoaia, g.-d. art. cuțitoaiei; pl. cuțitoaie

cuțitoaie s. f., art. cuțitoaia, g.-d. art. cuțitoaiei; pl. cuțitoaie

cuțitoaie s. f., art. cuțitoaia, g.-d. art. cuțitoaiei; pl. cuțitoaie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUȚITOAIE s. (TEHN.) 1. cioplitoare, (Transilv. și Ban.) mezdrea, sinălău. (~ dulgherului, a tâmplarului.) 2. cioplitor, (reg.) scoabă, teslă. (Cu ~ potcovarul curăță copita calului.)

CUȚITOAIE s. (TEHN.) 1. cioplitoare, (Transilv. și Ban.) mezdrea, sinălău. (~ dulgherului, a tîmplarului.) 2. cioplitor, (reg.) scoabă, teslă. (Cu ~ potcovarul curăță copita calului.)

Intrare: cuțitoaie
cuțitoaie substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuțitoaie
  • cuțitoaia
plural
  • cuțitoaie
  • cuțitoaiele
genitiv-dativ singular
  • cuțitoaie
  • cuțitoaiei
plural
  • cuțitoaie
  • cuțitoaielor
vocativ singular
plural
cuțutoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuțitoaie, cuțitoaiesubstantiv feminin

  • 1. Unealtă așchietoare formată dintr-o lamă ascuțită de oțel (cu două mânere la capete), folosită în tâmplărie, dogărie, tăbăcărie etc. pentru cioplit, curățat, îndreptat, răzuit. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Lucrează un om înarmat cu o cuțitoaie enormă. BOGZA, A. I. 99. DLRLC
    • format_quote Dacul ține mai adesea în mînă un mare cuțit în forma unei secere puțin încovoiată, pe care cu nedrept cuvînt unii autori au semuit-o cuțitoaiei cu cîrlig a lui Chronos. ODOBESCU, S. II 283. DLRLC
    • format_quote Rotarii fac toate... servindu-se cu instrumentele următoare: toporul, barda... cuțitoaie, sfredel. I. IONESCU, M. 711. DLRLC
  • 2. Unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă, prevăzută cu un mâner, folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățarea copitelor. DEX '09
etimologie:
  • Cuțit + sufix -oaie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.