11 definiții pentru cușac
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUȘAC, cușacuri, s. n. Piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară folosită în construcții; riglă. [Pl. și: (m.) cușaci] – Din sb. kušak.
cușac sn [At: (a. 1791) ap. ȘIO / Pl: ~uri / E: tc kușak, bg кущак, kušak] 1 Piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară, folosită în construcții. 2 (Înv) Riglă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUȘAC, cușacuri, s. n. Piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară folosită în construcții; riglă. [Pl. și: (m.) cușaci] – Din scr. kušak.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
cușác n., pl. e saŭ urĭ (turc. sîrb. bg. kušak). Azĭ Munt. Leț maĭ gros, stinghie de zaplaz: scîndura, cușacu, șipca și chear grinda groasă crapă (Al. Cĭurcu, Curentul Noŭ, 1920, 171, 2).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
orta-cușac [At: VĂCĂRESCUL, IST. 285 / Pl: (1) ?, (2) ~aci / E: tc orta kușak] (Înv) 1 sn Brâu brodat cu fir de mătase, pe care îl purtau baltagiii (1). 2 sm Slujitor la Curtea domnească, îmbrăcat cu anteriu și încins cu un brâu Si: (înv) edecliu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cușac s. n., pl. cușacuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cușac s. n., pl. cușacuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cușac s. n., pl. cușacuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CUȘAC s. (CONSTR.) riglă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUȘAC s. (CONSTR.) riglă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cușac (-ci), s. m. – Grindă principală. Tc. kușak „centură”, cf. bg., sb. kusak.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cușac, cușacurisubstantiv neutru
- 1. Piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară folosită în construcții. DEX '09 DEX '98sinonime: riglă
etimologie:
- kušak DEX '98 DEX '09