O definiție pentru crănțănit
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
crănțănit s. n., pl. crănțănituri
Intrare: crănțănit
crănțănit substantiv neutru
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)