2 definiții pentru crănțăit
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CRĂNȚĂI vb. v. ronțăi.
CRĂNȚĂI vb. a crănțăni, a ronțăi. (~ covrigi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: crănțăit
crănțăit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)