opțiuni
  • info

O definiție pentru crânțănire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crânțăni vi vz crănțăni

Intrare: crânțănire
crânțănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crânțănire
  • crânțănirea
plural
  • crânțăniri
  • crânțănirile
genitiv-dativ singular
  • crânțăniri
  • crânțănirii
plural
  • crânțăniri
  • crânțănirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crănțăni, crănțănesc / crănțăni, crănțănverb

  • 1. A face zgomot, rozând cu dinții ceva uscat sau tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: crănțăi ronțăi
  • 2. (Despre foarfece) A produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Au crănțănit foarfecele. C. PETRESCU, Î. II 76. DLRLC
etimologie:
  • Cranț + sufix -ăni. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.