12 definiții pentru cruși

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUȘI, crușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A argăsi, a tăbăci. – Din ucr. krušyty.

CRUȘI, crușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A argăsi, a tăbăci. – Din ucr. krušyty.

cruși [At: POGOR, HENR. 229 / Pzi: esc / E: ucr кryщити] 1 vt A argăsi (1). 3 vtr A (se) înroși. 4 vt A vopsi (cu roșu închis). 5 vt A stropi cu sânge. 6 vt (Fig) A face de râs pe cineva. 7 vi (D. animale) A urina cu sânge. 8 vr (D. vaci) A da lapte cu sânge. 9 vr (D. dinți) A se strepezi.

CRUȘI, crușesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A argăsi, a tăbăci.

crușì v. Mold. 1. a tăbăci pieile, opincile; 2. a urina sânge (de vite). [Cf. rut. KRUŠITI].

*crușésc v. tr. (sîrb. rut. krušiti, rus. -ítĭ, a sfărăma, a putrezi, d. kruh, țandură, bucățică, fărmătură. V. crihan). Mold. Trans. Tăbăcesc, dubesc. Mold. sud (și încrușésc). Spăl rufele răŭ fixînd murdăria în ele pin leșie neprimenită. V. refl. și intr. (după coloarea crușeliĭ). Urinez cu sînge (vorbind de vite). V. zăpresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cruși (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crușesc, 3 sg. crușește, imperf. 1 crușeam; conj. prez. 1 sg. să crușesc, 3 să crușească

cruși (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crușesc, imperf. 3 sg. crușea; conj. prez. 3 să crușească

cruși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crușesc, imperf. 3 sg. crușea; conj. prez. 3 sg. și pl. crușească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRUȘI vb. v. argăsi, tăbăci.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cruși (crușesc, crușit), vb.1. A tăbăci, a argăsi. – 2. A înroși. – 3. A însîngera, a umple de sînge. Rut. krušiti „a muia”, cf. rus. krušitĭ „a desface” (Scriban; DAR). Semantismul pare clar, deoarece tăbăcitul presupune operația de a muia pielea și, pe de altă parte, coaja de arin, care se folosește în această operație, are culoare roșiatică. Cihac, II, 85, se gîndea la krŭvĭ „sînge”, care nu pare posibil. – Der. crușețea, s. f. (plantă comestibilă, Barbarea vulgaris), al cărei nume provine fără îndoială de la cruși (Bogrea, Dacor., I, 336), dar nu de la sensul a înroși (DAR), ci probabil de la cel de a muia căci așa se pregătește planta; crușei (var. crușin), s. m. (plante ramnacee, Rhamnus frangula; Rhamnus cathartica), cf. rut. krušiná (DAR), este probabil cuvînt identic cu mr. cruș „păducel”, pe care Pascu, I, 70 îl deriva de la lat. coruscus; crușeală, s. f. (tăbăcit, acțiunea de a tăbăci; baie de tăbăcit); crușit, s. n. (tăbăcit).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cruși, crușesc, vb. IV (reg.) 1. a argăsi, a tăbăci, a dubi. 2. a (se) înroși, a vopsi.

Intrare: cruși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cruși
  • crușire
  • crușit
  • crușitu‑
  • crușind
  • crușindu‑
singular plural
  • crușește
  • crușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crușesc
(să)
  • crușesc
  • crușeam
  • crușii
  • crușisem
a II-a (tu)
  • crușești
(să)
  • crușești
  • crușeai
  • crușiși
  • crușiseși
a III-a (el, ea)
  • crușește
(să)
  • crușească
  • crușea
  • cruși
  • crușise
plural I (noi)
  • crușim
(să)
  • crușim
  • crușeam
  • crușirăm
  • crușiserăm
  • crușisem
a II-a (voi)
  • crușiți
(să)
  • crușiți
  • crușeați
  • crușirăți
  • crușiserăți
  • crușiseți
a III-a (ei, ele)
  • crușesc
(să)
  • crușească
  • crușeau
  • cruși
  • crușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cruși, crușescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.