opțiuni
  • info

4 definiții pentru crompoțire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crompoți v vz crâmpoți

CROMPOȚI vb. IV v. crîmpoți.

crîmpotésc (Munt.) și -țésc (Mold. Trans.) v. tr. (d. crîmpot). Prefac în crîmpote, în crîmpeĭe, rup, sfîșiĭ: crîmpoțit de gîndurĭ negre (Rebr. 257), reviste crîmpoțite și cărțĭ șferticate (Kir. Șez. 30, 201). Scurtez, execut un crîmpeĭ, încep un lucru: de abea am crîmpoțit rochia asta. – Și crompoțesc. V. cĭumpăvesc.

crompoțésc, V. crîmpoțesc.

Intrare: crompoțire
crompoțire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crompoțire
  • crompoțirea
plural
  • crompoțiri
  • crompoțirile
genitiv-dativ singular
  • crompoțiri
  • crompoțirii
plural
  • crompoțiri
  • crompoțirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crâmpoți, crâmpoțescverb

  • 1. regional A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciocârti ciopârți rupe sfârteca sfâșia tăia îmbucătăți
    • format_quote A găsit iezii singuri, i-a ucis și i-a crîmpoțit de le-am plîns de milă. CREANGĂ, P. 30. DLRLC
    • 1.1. A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: mânca
      • format_quote Dați-vă deoparte măi păcătoșilor, că numai ați crîmpoțit mîncarea, ziseră atunci Flămînzilă și Setilă, care așteptau cu neastîmpăr, fiind rupți în coș de foame și de sete. CREANGĂ, P. 261. DLRLC
etimologie:
  • crâmpot (puțin folosit, „bucată”). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.