7 definiții pentru cromit

CROMÍT, cromiți, s. m. Oxid natural dublu de fier și crom, cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive. – Din fr. chromite.

CROMÍT, cromiți, s. m. Oxid natural dublu de fier și crom, cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive. – Din fr. chromite.

cromít s. m., pl. cromíți

cromít s. m., pl. cromíți

CROMÍT s.m. Cromat natural de fier. [< fr. chromite].

CROMÍT s. m. cromat natural de fier și crom. (< fr. chromite)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CROMÍTE (‹ fr. {i}) s. n. pl. Grupe de minerali (spineli cromiferi), formate în rocile magmatice ultrabazice. Au culoare neagră, luciu metalic și prezintă proprietăți magnetice. Cel mai important reprezentant este cromitul utilizat ca materie primă la fabricarea produselor refractare cromitice.

Intrare: cromit
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cromit cromitul
plural cromiți cromiții
genitiv-dativ singular cromit cromitului
plural cromiți cromiților
vocativ singular
plural
cromit
Surse flexiune: DE
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cromit cromitul
plural cromite cromitele
genitiv-dativ singular cromit cromitului
plural cromite cromitelor
vocativ singular
plural