13 definiții pentru crivac (instalație)
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CRIVAC, crivace, s. n. 1. Instalație rudimentară folosită în trecut pentru ridicat bolovanii de sare la suprafață. 2. Troliu rudimentar de lemn, acționat manual, folosit la spălarea puțurilor de mină de mică adâncime. 3. Piesă din scheletul unei ambarcațiuni de care se fixează scândurile ce formează învelișul ambarcațiunii. – Et. nec.
crivac1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~ace / E: bg, ucr кривак] 1 (Ban) Cârjă. 2 (Ban) Ciomag. 3 (Reg) Fiecare din lemnele care fixează piatra zăcătoare a morii. 4 (Reg) Parte a luntrei. 5 (Reg) Lemnul scheletului transversal al luntrei. 6 (Reg) Chinga unei luntre. 7 (Reg) Coastele luntrei. 8 (Reg) Manivelă (la tocilă). 9 (Reg; pex) Bară cu mânere la capete, pentru scosul apei din puț. 10 (Reg) Scripete. 11 (Reg) Macara.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CRIVAC, crivacuri, s. n. 1. Instalație rudimentară folosită în trecut pentru ridicat bolovanii de sare la suprafață. 2. Troliu rudimentar de lemn, acționat manual, folosit la spălarea puțurilor de mină de mică adâncime. 3. Piesă din scheletul unei ambarcații de care se fixează scândurile ce formează învelișul ambarcației. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
crivac n. 1. vârtej de ridicat greutăți (la ocne); 2. lemn ce ține piatra zăcătoare a morii. [Rut. KRIVAK, bucata de lemn încovoiată].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
crivác n., pl. e (bg. krivák, băț curb, d. kriv, curb. V. crivină). Coastă (lemn curb) la luntre (V. cocîrlă). Niște lemne care țin peatra fixă a moriĭ. Vîrtej de rîdicat greutățĭ la ocne. Pe la 1700, o monetă egală cu măriașu (sîrb. krivak). – Și grivac (Dobr.) și scrivac (Cov.). V. cușaclîc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
crivac2 (instalație) s. n., pl. crivace
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
crivac (instalație) s. n., pl. crivace
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
crivac (tehn.) s. n., pl. crivace
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CRIVAC s. (TEHN.) 1. chingă, cocârlă, (reg.) carboș, cârjă, coastă, cujbă, gânj. (~ la luntre.) 2. (reg.) punți (pl.). (~ la piatra zăcătoare a morii.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CRIVAC s. v. bâtă, ciomag, măciucă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CRIVAC s. (TEHN.) 1. chingă, cocîrlă, (reg.) carboș, cîrjă, coastă, cujbă, gînj. (~ la luntre.) 2. (reg.) punți (pi.). (~ la piatra zăcătoare a morii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
crivac s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
crivac (-ce), s. n. – 1. Bîtă, ciomag. – 2. Fiecare din parii care formează cadrul pietrei fixe a morii de grîu. – 3. Bîrnă care întărește scheletul unor luntre. – 4. Scripete, troliu. Bg., rut. krivak „lemn strîmb” (Cihac, II, 84). Cf. crivală, crivină.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N2) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DEX '98 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
crivac, crivacesubstantiv neutru
- 1. Instalație rudimentară folosită în trecut pentru ridicat bolovanii de sare la suprafață. DEX '98 DEX '09
- 2. Troliu rudimentar de lemn, acționat manual, folosit la spălarea puțurilor de mină de mică adâncime. DEX '98 DEX '09
- 3. Piesă din scheletul unei ambarcațiuni de care se fixează scândurile ce formează învelișul ambarcațiunii. DEX '09
etimologie:
- DEX '98 DEX '09