13 definiții pentru criminal (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRIMINÁL2, -Ă, criminali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător. 2. S. m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă; criminalist2. ◊ Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. – Din fr. criminel, lat. criminalis.

CRIMINÁL2, -Ă, criminali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător. 2. S. m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă; criminalist2. ◊ Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. – Din fr. criminel, lat. criminalis.

criminal2, ~ă [At: CARAGEA, L. 89/6 / V: (îvp) cremen~, (reg) creamănar, cremenar, creminar, ~ar, (înv) ~ariu, creminariu, cremenariu, cremănariu, / Pl: ~re, (înv) ~nări, ~nar(i)uri / Pl: ~i, ~e și sn ~uri / E: fr criminel, lat criminalis] 1-6 smf, a (Om) vinovat de crimă (1-3) Si: criminalic (1-3), (înv) criminalist2. 7-9 a Care constituie o crimă (1-3). 10-12 a De crimă (1-3). 13-15 a Privitor la judecarea crimelor (1-3). 16 sm (Îs) ~ de război Persoană care a comis crime (4) de război. 17 a (Îs) Poliția ~ă Departament al poliției care anchetează crime (2).

CRIMINÁL2, -Ă, criminali, -e, adj. 1. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la o crimă. Clasele exploatatoare din țara noastră au folosit totdeauna «problema evreiască» ca o diversitate criminală. REZ. HOT. I1 40. ♦ (Cu sens atenuat) Rău, dăunător. ◊ (Adverbial) Ar fi păcat și criminal să pună cineva zăbranic inimii atunci cînd întreaga natură nu respiră decît... poezie. HOGAȘ, DR. II 187. 2. (Despre persoane) Care comite crime, vinovat de crimă, nelegiuit.

CRIMINÁL, -Ă adj. Care constituie o crimă, de crimă. // s.m. și f. Făptuitor al unei crime. [< lat. criminalis, cf. fr. criminal].

CRIMINÁL, -Ă I. adj. care constituie o crimă, referitor la crimă. II. s. m. f. făptuitor al unei crime. (< fr. criminal, lat. criminalis)

CRIMINÁL1 ~ă (~i, ~e) Care ține de crimă; propriu crimei. /<fr. criminal, lat. criminalis

criminal a. 1. care a comis o crimă; 2. privitor, la crime: codice criminal; 3. condamnabil, nepermis: faptă criminală. ║ n. tribunal criminal: am să te duc în criminal AL.

2) criminál, -ă adj. (lat. criminalis; fr. -nel). Care a comis o crimă: om criminal. Care constitue o crimă: faptă criminală. Relativ la crimă: procedură criminală. Subst. Care a comis o crimă: a pedepsi un criminal. Adv. În mod criminal. V. scelerat și ucigaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

criminál1 adj. m., (persoană) s. m., pl. crimináli; adj. f., s. f. criminálă, pl. criminále

criminál adj. m., (persoană) s. m., pl. crimináli; f. sg. criminálă, pl. criminále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRIMINÁL s., adj. 1. s., adj. asasin, bandit, omorâtor, ucigaș, (livr.) homicid, (rar) omucigaș, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, șugubăț. (~ul a fost prins.) 2. adj. nelegiuit, (înv.) criminalicesc. (Faptă ~.)

CRIMINAL s., adj. 1. s., adj. asasin, omorîtor, ucigaș, (livr.) homicid, (rar) omucigaș, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, șugubăț. (~ a fost prins.) 2. adj. nelegiuit, (înv.) criminalicesc. (Faptă ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

criminal, -ă, criminali, -e adj. v. crimă.

Intrare: criminal (adj.)
criminal1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • criminal
  • criminalul
  • criminalu‑
  • crimina
  • criminala
plural
  • criminali
  • criminalii
  • criminale
  • criminalele
genitiv-dativ singular
  • criminal
  • criminalului
  • criminale
  • criminalei
plural
  • criminali
  • criminalilor
  • criminale
  • criminalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

criminal (adj.)

  • 1. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dăunător rău 2 exemple
    exemple
    • Clasele exploatatoare din țara noastră au folosit totdeauna «problema evreiască» ca o diversitate criminală. REZ. HOT. I1 40.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Ar fi păcat și criminal să pună cineva zăbranic inimii atunci cînd întreaga natură nu respiră decît... poezie. HOGAȘ, DR. II 187.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre persoane) Care comite crime, vinovat de crimă.
    surse: DLRLC sinonime: nelegiuit

etimologie: