11 definiții pentru crenguță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRENGUȚĂ, crenguțe, s. f. Diminutiv al lui creangă; crenguliță, crengurea. – Creangă + suf. -uță.

CRENGUȚĂ, crenguțe, s. f. Diminutiv al lui creangă; crenguliță, crengurea. – Creangă + suf. -uță.

crenguță sf [At: LB / V: clen~, crăncu~, crăn~ / Pl: ~țe / E: creangă + -uță] 1-14 (Șhp) Creangă (1-4, 7-9) (mică) Si: crenguliță (1-14), crengurea (1-14), crengușoară (1-14). 15 (Îvp) Fiecare dintre cele două brațe ale ochelarilor.

CRENGUȚĂ, crenguțe, s. f. Diminutiv al lui creangă. Pe crenguțele copacilor apăruseră colțișorii galbeni-verzui ai frunzulițelor, ca o stropitură rară. MIHALE, O. 455. Am înfipt o crenguță în pînea otrăvită, am dus-o în bucătărie și am dat-o pe foc. SADOVEANU, N. F. 36. Eu, o păsărea... făcui cuibul lîngă drum, într-o crenguță de-alun. ȘEZ. I 12. ♦ Fig. (Neobișnuit) Fiecare dintre cele două brațe ale ochelarilor. Cum îi așază [ochelarii] pe nas și... dă crenguțele pe după urechi, badea Neonil își dobîndește înfățișarea adevărată. SADOVEANU, P. M. 84.

crengúță f., pl. e. Nord. Crănguță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crenguță s. f., g.-d. art. crenguței; pl. crenguțe

crenguță s. f., g.-d. art. crenguței; pl. crenguțe

crenguță s. f., g.-d. art. crenguței; pl. crenguțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRENGUȚĂ s. crăculiță, crăcușoară, crăcuță, rămurea, rămurică, (Ban.) șibă. (O ~ de brad.)

Intrare: crenguță
crenguță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crenguță
  • crenguța
plural
  • crenguțe
  • crenguțele
genitiv-dativ singular
  • crenguțe
  • crenguței
plural
  • crenguțe
  • crenguțelor
vocativ singular
plural
clenguță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crăncuță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crenguță, crenguțesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui creangă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe crenguțele copacilor apăruseră colțișorii galbeni-verzui ai frunzulițelor, ca o stropitură rară. MIHALE, O. 455. DLRLC
    • format_quote Am înfipt o crenguță în pînea otrăvită, am dus-o în bucătărie și am dat-o pe foc. SADOVEANU, N. F. 36. DLRLC
    • format_quote Eu, o păsărea... făcui cuibul lîngă drum, într-o crenguță de-alun. ȘEZ. I 12. DLRLC
    • 1.1. figurat neobișnuit Fiecare dintre cele două brațe ale ochelarilor. DLRLC
      • format_quote Cum îi așază [ochelarii] pe nas și... dă crenguțele pe după urechi, badea Neonil își dobîndește înfățișarea adevărată. SADOVEANU, P. M. 84. DLRLC
etimologie:
  • Creangă + sufix -uță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.